Provocările refugiaților ucraineni cu epilepsie în România

Se estimează că 65 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de epilepsie. Medicii apreciază că există cel puțin o persoană cu epilepsie la 100 de persoane sănătoase. Nu știm cu exactitate câți ucraineni cu această boală au venit în țara noastră, în urma războiului, și mai ales, câți au rămas, dar potrivit medicilor neurologi câțiva dintre ei au avut nevoie de servicii medicale în România.

Sergi Palahuta este unul dintre refugiații din Nicolaev, care după începerea războiului din Ucraina, a reușit să ajungă în România. Este un bărbat de 30 ani, care suferă de epilepsie de la vârsta de 8 ani și care de atunci urmează un tratament pentru această boală. Are studii superioare și înainte de izbucnirea războiului, făcea muncă de curierat și picta pentru a câștiga un bănuț în plus.

Sergi a stat foarte mult prin spitale pentru că mereu diagnosticul său era sub semnul întrebării. Asta se întâmpla încă de când avea 4 ani. ,,De abia la 8 ani i s-a stabilit diagnosticul corect și i s-a dat un tratament pe care îl urmează și acum, dar crize de epilepsie a mai făcut de-a lungul timpului”, a povestit pentru videomedicina.ro Shvets Svitlana, mama lui Sergi Palahuta, refugiată și ea în România.

Sergi Palahuta împreună cu mama lui, Shvets Svitlana
Sergi Palahuta împreună cu mama lui, Shvets Svitlana

Ultima criză de epilepsie Sergi a avut-o chiar în România

Începuseră bombardamentele în Nicolaev și tânărul era decis să plece, iar primarul orașului i-a sprijinit pe ucrainenii care doreau să părăsească țara, oferindu-le transport din centrul orașului către România, Germania, Polonia.

,,Primul gând a fost să merg în România pentru că este mai aproape de casă și mi-am luat medicamente pentru trei luni”, a povestit tânărul, care însă nu a putut părăsi țara natală împreună cu mama și bunica sa, ele rămânând în Ucraina.

Sergi a ajuns într-un centru pentru refugiați din București, unde în urma unei altercații cu alți refugiați a fost bătut atât de tare încât a ajuns direct la spital.

,,Nu știu cine m-a bătut, dar am fost în comă”, a spus Sergi. Între timp, mama și bunica au reușit să ajungă în București și  l-au găsit pe tânăr într-o situație foarte dificilă.

,,Era dezorientat, nu puteai să vorbești cu el. Era internat în spital”, a povestit mama, care crede că băiatul a făcut și o criză de epilepsie.

Dr. Bogdan Florea: ,,Războiul, factor favorizant pentru crize epileptice”

Războiul are o influență nefastă asupra pacienților cu epilepsie, în special a celor afectați în mod direct.

 

,,Un factor favorizant este lipsa ori privarea de somn, cel mai mare declanșator de criză. Evident și glicemia scăzută oboseala, ciclul menstrual, energizantele. Dar nesomnul este marele declanșator, pentru că nu există niciun medicament care să înlocuiască somnul”, a declarat dr. Bogdan Florea, medicul neurolog care a fondat rețeaua de telemedicină în epilepsie în România.

Specialistul a precizat pentru videomedicina.ro că ucrainenii cu epilepsie goniți de acasă din cauza războiului, care au acumulat 36-48h de nesomn sunt candidații ideali la creșterea frecvenței crizelor.  ,,Pacienți cărora le-a mers bine, care aveau o viață odihnită acum nu mai au vieți”, a afirmat dr. Bogdan Florea.

În ceea ce-l privește pe Sergi, Shvets Svitlana e de părere că băiatul ei a avut un sindrom de întrerupere a medicației.

,,O perioadă nu a luat tratament. Eu, când am venit în România, am început să-i dau tratamentul pe care-l mai avea din Ucraina și el ușor-ușor a început să-și revină. Am vorbit cu un medic care l-a tratat de mic în Ucraina și mi-a explicat la telefon cum să-i introduc încet-încet tratamentul și peste o săptămână și-a revenit. Deja stătea pe băncuță și bea cafea”.

Familia reunită a fost mutată la alt centru pentru refugiați din București, unde Sergi și-a luat tratamentul pentru epilepsie și și-a revenit complet.

Carolina Salaru, împreună cu Sergi și Svitlana
Carolina Salaru, împreună cu Sergi și Svitlana

Carolina Salaru lucrează la Fundația Inovații Sociale Regina Maria, unde din data de 10 martie 2022 până la sfârșitul lunii iunie 2023 au fost consultați peste 7000 de ucraineni refugiați în România. Dedicarea și eficiența ei în munca cu acești refugiați sunt inimaginabile, iar ucrainenii pe care i-a ajutat o respectă și o apreciază extrem de mult pe Carolina.

,,Am avut un băiat cu epilepsie care a venit în centru de tranzit, a stat puțin și pentru că nu avea medicamente. Am ajuns la Enayati Medical City – Spital de Recuperare. A plătit fundația consultația și am reușit să-i procurăm medicamentele de pe rețetă pe care el le lua în fiecare zi, iar peste o lună a plecat mai departe. Și așa au fost mai mulți, unii aveau medicamente la ei și ne spuneau doar când se trezeau că li se termină medicamentele, iar ca să-i consultăm fără medic de familie era foarte greu. Și atunci ne-au ajutat foarte mult fundațiile”, a subliniat Carolina Salaru.

În general, pacienții cu epilepsie din Ucraina plecau mai departe în Germania și Polonia. ,,Spre surprinderea mea, erau mulți tineri”, a adăugat Carolina Salaru.

Dr. Eugenia Roza: ,,Se vedea situația emoțională particulară prin care copiii ucraineni cu epilepsie trec”

Lector univ. dr. Eugenia Roza, la Disciplina de neurologie pediatrică 1 de la Spitalul Clinic de Copii Dr. Victor Gomoiu din București, a povestit că puțini copii din Ucraina și familiile lor au ajuns la spitalul în care lucrează.

 

,,Am avut destul de puțini copii din Ucraina și familiile lor care ne-au călcat pragul. Eu personal nu am avut niciun pacient, însă la camera de gardă, într-adevăr, am consultat câțiva copii veniți pentru alte probleme pediatrice, unii dintre ei având și acest diagnostic de epilepsie. Și-atunci s-a solicitat și prezența neurologului pentru a ne asigura că au medicația care trebuie, la doza potrivită și așa mai departe și să fie și ei urmăriți, având în vedere situația în care se află”, a explicat lector univ. dr. Eugenia Roza, medic neurolog pediatru, Spitalul Clinic de Copii Dr. Victor Gomoiu București.

Neurologul pediatru a spus că micuții aveau medicație, nu a existat o problemă în sensul acesta, însă marea provocare a fost comunicarea cu pacienții ucraineni.

,,Cumva am reușit cu ajutorul Google Translate. Ei nu prea sunt vorbitori de limba engleză sau franceză sau o limbă de circulație internațională, dar ne-am descurcat cu Google Translate”, a mărturisit dr. Eugenia Roza.

Referitor la problemele copiilor ucraineni cu epilepsie, medicul a spus că sunt în general aceleași cu ale micuților noștri pacienți, doar că ,,la bună parte dintre ei – și-asta a fost ceva cu care din păcate nu-i putem ajuta la cameră de gardă -, se vedea cumva situația emoțională particulară prin care trec. Și-atunci lucrurile astea au tot felul de repercusiuni, chiar și-asupra unor copii care nu vin dintr-o zonă de război. Și acest lucru este greu de manageriat la o cameră de gardă. Trebuie realizată o intervenție multidisciplinară, și-atunci asta din păcate nu am putut să-i ajutăm, pentru că nu au rămas internați. Și-au continuat drumul…”, a subliniat neurologul pediatru.

Motivul pentru care ucrainenii au refuzat internarea era că oamenii erau cu jumătate de casă în mașină și mergeau către locul unde voiau să se stabilească. Erau doar în tranzit în România, a explicat dr. Eugenia Roza, care a văzut 5 copii ucraineni cu epilepsie de când a pornit războiul.

Dr. Bogdan Florea: ,,Ucrainenii cu epilepsie au plecat de acasă cu un telefon și un blister de medicamente”

Medicul clujean, Bogdan Florea a avut și el la cabinet câțiva adulți ucraineni cu epilepsie, care s-au refugiați în județele din nordul țării: Suceava, Maramureș, Satu Mare, Sălaj.

,,În momentele alea de panică, cel puțin în județele din nord: Suceava, Maramureș, Satu Mare, Sălaș, oamenii s-au organizat înaintea administratiei. Iar pacienții care veneau erau cu tălmaci, cu traducător în cabinet. Ucrainenii au plecat cu ce-au avut pe noptieră, o icoană, un telefon și un blister de medicamente”, a afirmat neurologul Bogdan Florea.

Medicul a specificat că investigațiile nu se plătesc de către ucraineni. ,,Eu știu că ei nu plătesc investigațiile și nici aceste medicamente și medicii de familie sunt încurajați și sunt îndreptățiți să prescrie aceste medicamente pentru pacient. Acum câtă disponibilitate prin farmacie, asta nu vă pot garanta nimic”.

Dr. Bogdan Florea: ,,Rețeaua de telemedicină în epilepsie, utilizată și pentru refugiații ucraineni”

În urmă cu 7 ani, medicul Bogdan Florea a pus bazele Rețelei de Telemedicină în Epilepsie. Peste 22.000 de pacienți au beneficiat de consultații în cele 12 centre de epilepsie dotate cu video EEG-uri. Medicul, care a fondat rețeaua de telemedicină în epilepsie în România, mărturisește că a folosit-o și pentru ucrainenii refugiați.

,,Odată pe lună merg în Baia Mare și consult acolo. De fiecare dată, am avut unu-doi pacienți ucraineni cu epilepsie la Baia Mare. Prin rețeaua de telemedicină am intervenit de câteva ori, de la Suceava, de la Oradea, și da, am stat și m-am uitat pe fișele pacienților completate, pe dosarul și pe aspectele EEG. Da, câteva cazuri  au ajuns și le-a mers mai bine. Eu, din Cluj doar mi-am aruncat  o privire constructivă”, a afirmat medicul neurolog, subliniind că majoritatea pacienților ucraineni cu epilepsie au plecat însă în alte țări, puțini au rămas în România.

Dr. Eugenia Roza despre criza medicației în epilepsie: ,,Suntem nevoiți să găsim tot felul de artificii”

Criza de medicamente pentru epilepsie din țara noastră îi afectează și pe românii, dar și pe ucrainenii refugiați la noi. Rivotril, cunoscut și sub denumirea de Clonazepam, Timonil și Neurotop având substanța activă Carbamazepinum, Levetiracetam, Clobazamum, dar și Trileptal cu substanța Oxcarbazepina sunt medicamente folosite în tratamentul epilepsiei, care dau emoții pacienților, fiindcă nu se găsesc tot timpul în farmacii, iar sincopele în aprovizionare cu medicamente durează de ceva timp.

,,În momentul de față, într-adevăr, este o situație cum aproape nu a mai fost de ceva timp. Mai dintotdeauna am avut probleme cu benzodiazepinele, respectiv cu Clobazamul, dar acum culmea el se găsește în țară. Însă nu se mai găsesc cele care se găseau până acum: ceva folosit foarte frecvent, respectiv Levetiracetam forma sirop pentru copiii mai mici sau aproape toate formele de carbamazepină, un medicament de generație veche, dar și foarte eficient și mai ales indicat în multe forme de epilepsii genetice, precum și Clonazepamul în ultima vreme, fiind retras de pe piață și din păcate este și el este tot o benzodiazepină foarte eficientă și mulți pacienți îl folosesc și-atunci suntem nevoiți să găsim tot felul de artificii pentru a le putea asigura aceste tratamente”, a mărturisit dr. Eugenia Roza.

Neurologul pediatru a atras atenția asupra reprecursiunilor pe care le au crizele de medicamente asupra pacienților.

,,Repercusiunile de cele mai multe ori se traduc prin faptul că se schimbă acel echilibru foarte fragil al pacientului care trăiește cu un diagnostic de epilepsie. În ceea ce privește pacienții cu epilepsie, mai ales cei care sunt farmacorezistenți, adică nu răspund la primul sau la al doilea tratament, este un echilibru foarte fin. Faptul că tu îi schimbi un medicament cu care el funcționează și care i-a oprit crizele epileptice, asta este absolut devastator pentru mulți dintre ei pentru că mulți sunt în această situație a farmacorezistenței”, a menționat dr. Eugenia Roza.

Medicul bucureștean a spus că problema Clonazepamului este de anul trecut și că se găsește din ce în ce mai puțin spre deloc, iar Levetiracetamul în ultimele luni a început să nu se mai găsească. Carbamazepina de anul trecut a început să fie o problemă.

,,Noi suntem inventivi, ne-am format oarecum o rețea în sensul că sunăm un prieten care sună un prieten, avem o grămadă de colegi care lucrează în afară, și-atunci… fie că sunt farmaciști, fie că sunt doctori facem în așa fel încât să aducem din afară medicamentele pentru pacienți, care și ei, la rândul lor apelează la rudele lor din străinătate”, a precizat dr. Eugenia Roza.

Răzvan Prisada, președintele ANMDM: ,,Vor veni câteva sute de mii de cutii de Clonazepam”

Medicamentele pentru epilepsie lipsesc din cauza unor probleme de fabricație, a explicat președintele Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale din România (ANMDM).

Contactat de videomedicina.ro farm. Răzvan Prisada, președintele ANMDM, a dat asigurări că ,,Rivotril de 0,5 mg ar trebui să plece, transportul, zilele acestea din Germania, a obținut toate hârtiile, iar Rivotril de 2 mg ar trebui să vină în România până la sfârșitul lunii august. Vor veni câteva sute de mii de cutii, cantități care, judecând după istoricul de consum, ajung cam 4 luni. Vor mai fi niște livrări și în octombrie”.

Referitor la Carbamazepina de 200 mg, ,,aceasta nu mai reprezintă o problemă. Are Unifarm pentru toată lumea, de câteva luni… Este  un ANS (nota red. Autorizație de Nevoi Speciale-ANS) pentru cantități pentru 1 an, doar să comande farmaciile. Între timp, am primit și de la producătorii români că reîncep producția. Așteptau să intre în vigoare noile prețuri mărite de la 1 august. Aici a fost o problemă strict de preț”, a explicat președintele ANMDM.

Dr. Bogdan Florea: ,,Din păcate, este o rușine ce se întâmplă în România în 2023, țară în care e pace!”

Schemele de tratament pentru pacienții cu epilepsie nu diferă foarte mult în România față de Ucraina, au spus medicii neurologi. ,,Din păcate însă, este o rușine ce se întâmplă în România în 2023, țară aflată pe timp de pace. Este o rușine ca pacienții din Transilvania să meargă în Ungaria cu rețetă românească, cei din sud se duc în Bulgaria și din Moldova se duc la Chișinău. Nu știu dacă se va repara situația”, a spus dr. Bogdan Florea

Larisa Mezinu, CNAS: Ucrainenii sosiți în România cu epilepsie rezistentă la tratamentul medicamentos nu au putut fi înrolați în subprogramul specific

Sergi Palahuta nu s-a lăsat în baza statului român și medicamentele de care are nevoie pentru epilepsie și le aduce din Ucraina.

Sergi Palahuta și Shvets Svitlana
Sergi Palahuta și Shvets Svitlana

,,Când există transport din Ucraina la București rog pe cineva să-mi ia medicația, îi dau rețeta  și mi-o aduce. Poate să facă din nou crize. Și a decis să rămână cu același tratament care l-a avut în Ucraina. Există un preparat, Benzonal, care în România nu se folosește, iar el îl ia de 30 de ani și nu poate să renunțe la el și nici nu riscă”, a mărturisit Shvets Svitlana, mama băiatului.

Referitor la situația refugiaților ucraineni care suferă de epilepsie, din scriptele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) reiese că ,,în prezent, în sub-programul de diagnostic și tratament al epilepsiei rezistente la tratamentul medicamentos nu a fost înregistrați astfel de pacienți proveniți din zona conflictului armat din Ucraina”,  după cum ne-a informat Larisa Mezinu, purtător de cuvânt al CNAS.

Reprezentanta CNAS a subliniat că pacienții ucraineni pot beneficia de diagnostic și de tratament, aplicându-se normele metodologice de implementare și aplicare a contractului-cadru atât în spitalizare de zi, cât și în spitalizare continuă și pot fi tratați ca și orice altă persoană asigurată în România.

În general, o treime din pacienții cu epilepsie sunt farmacorezistenți la tratament, potrivit medicilor neurologi. Motivul pentru care în subprogramul de diagnostic și tratament al epilepsiei rezistente la tratamentul medicamentos nu au fost înregistrați pacienții sosiți din Ucraina este, potrivit Larisei Mezinu, că nu au avut un dosar medical care să ateste acest lucru.

Privitor la numărul pacienților care dezvoltă această rezistență la tratamente, din scriptele CNAS reiese că numărul acestora este constant, nu a existat o creștere în ultimul timp.

Cum nu există un registru al pacienților cu această boală, pentru a avea o evidență clară, nu putem decât să ne orientăm după estimări, medicii neurologi apreciază că în țara noastră sunt în jur de 300.000 de persoane cu epilepsie.

,,În România, numărul total de pacienți cu epilepsie în 2021, conform INSP (Institutul Național de Sănătate Publică), a fost de 124.583 persoane, din care 13.684 persoane nou diagnosticate (11%)”, a declarat conf. dr. Ioana Mîndruță, coordonator al Unității de Monitorizare a Epilepsiei din cadrul SUUB și al Programului National pentru Tratamentul Epilepsiei Farmacorezistente, la evenimentul online organizat de Asociația Pacienților cu Epilepsie din România (ASPERO) cu ocazia Purple Day din acest an.

În luna martie 2023, asociația ASPERO a realizat o cercetare a nevoilor neacoperite din țara noastră în ceea ce privește diagnosticarea, serviciile medicale și sociale acordate, accesul la tratamente, conștientizarea publicului larg și problematica stigmatizării. Cu acest prilej, numărul de testimoniale venite din partea celor care se confruntă cu acest diagnostic (pacienți, aparținători, susținători din parea familiei sau prieteni) a fost impresionant, ca și situațiile și poveștile de viață la care au făcut referire.

Conform cercetării ASPERO, în 25% din cazuri accesul la un specialist neurolog este dificil la nivel național.

Pacienții cu epilepsie au în majoritatea cazurilor prescrise mai multe medicamente în același timp, ,,însă în ultima perioadă ne confruntăm cu numeroase plângeri în ceea ce privește lipsa de medicamente, ceea ce este îngrijorător iar autoritățile trebuie să se implice mai mult în acest aspect fundamental”, a declarat Ileana Ștefan, director executiv ASPERO și persoană cu epilepsie.

88% din persoanele chestionate urmează un tratament medicamentos. Cel puțini unei treimi dintre respondenți i s-a schimbat tratamentul pentru epilepsie de la diagnosticare de mai mult de 5 ori, altei treimi de 2-3 ori, iar 12 la sută au declarat că o dată le-a fost schimbat.

Farm. Răzvan Prisada: ,,Medicația pentru o zi fără rețetă pentru persoanele cu epilepsie este o uzanță”

Farm. Răzvan Prisada, președintele ANMDM
Farm. Răzvan Prisada, președintele ANMDM

Videomedicina.ro a întrebat ANMDM dacă există vreo reglementare legată de eliberarea fără rețetă pentru o zi a medicamentelor antiepileptice, în ideea în care refugiații ucraineni cu epilepsie ar avea nevoie și nu ar avea la îndemână un medic pentru a le prescrie rețetele.

,,În lege nu există ideea eliberării fără prescripție a niciunui medicament, în nicio cantitate… Așa numita doză de urgență e în fapt o uzanță, pentru că așa s-a făcut de-a lungul vremii pentru antibiotice. Avem discuții serioase cu povestea asta… Direcția farmaceutică a Ministerului Sănătății e de părere să o reglementăm pentru viitor, în sensul să fie posibilă eliberarea unor cantități gen doza pentru o zi fără prezentarea prescripției. Eu unul sunt rezervat, cred că vom ajunge ca toată lumea să invoce excepția. Mi se pare că un pacient, cronic mai ales, este suficient de responsabil încât să nu plece de acasă fără tratament”, a precizat farm. Răzvan Prisada, președintele ANMDM.

În opinia sa, decât să legiferam excepții, mai degrabă facem funcțional Dosarul electronic al pacientului, la care să aibă acces furnizorii și să poată verifica pe ce tratament se află pacientul și să-i poată elibera cât are nevoie, când și unde are nevoie, fără alte hârtii.

,,Pentru refugiații care sunt bolnavi cronici sub tratament, cred că este obligatoriu să treacă printr-un centru la noi. Știu ca se organizaseră în zonele de trecere… și obtin o rețetă de la medicii de acolo. Vă dați seama ce haos generăm dacă permitem eliberarea de benzodiazepine fără rețetă oricui, sub pretextul că e bolnav si că e din Ucraina, neputând verifica asta?”, a explicat farm Răzvan Prisada.

Dr. Eugenia Roza explică ce trebuie făcut când un copil ucrainean cu epilepsie refugiat rămâne fără medicație

Neurologul pediatru Eugenia Roza este de părere că medicația antiepileptică, cu risc, nu poate fi eliberată fără prescripție medicală și explică ce trebuie făcut când un copil ucrainean cu epilepsie refugiat în România rămâne fără medicație.

Neurologul a recunoscut că a auzit de la pacienți că dacă nu au medicație de urgență, se duc la farmacie și încearcă să ia medicație pentru o zi. ,,Dar nu este neapărat corect. Un copil cu epilepsie din Ucraina care rămâne fără medicație și este în România trebuie să meargă la o cameră de gardă. Este cel mai accesibil lucru și noi oricând le putem elibera rețete pentru a-și putea cumpăra medicația”, a spus dr. Eugenia Roza.

Dr. Bogdan Florea despre medicația antiepileptică doza de urgență fără rețetă: ,,Nu putem da noi pe o zi? Bine că dă Viena, dă Munchen…”

Dr. Bogdan Florea, neurolog de adulți, este însă de altă părere, după ce a umblat prin mai multe țări din Europa și a cumpărat de la farmacii medicație pentru insuficiență cardiacă, pentru epilepsie sau pentru alte boli, doza de urgență.

,,Așa cum se întâmplă în Ungaria, în Austria, în Germania, când spui, domnule, nu am tratament, am plecat în concediu, mi-am pierdut bagajele și sunt sub tratament cronic pentru această afecțiune, dă-mi aceste doze, farmacista, din două întrebări, își dă seama și îi eliberează. Poate să-i facă o copie după buletin, să îi ia numărul de telefon, și îi dă tratamentul pentru seara asta și pentru mâine dimineață. Un pacient cu epilepsie știe să răspundă liniștit la 10 întrebări despre starea lui de sănătate. Bun, nu-i dai și dacă face criză pentru că a întrerupt brusc tratamentul, cum te simți tu așa, ca medic, ca farmacist? Nu putem da noi pe o zi? Bine că dă Viena, dă Munchen…”, a atras atenția medicul clujean Bogdan Florea.

Cea mai mare provocare pentru ucrainenii cu epilepsie refugiați: lupta cu boala în vreme de război

Povestea de viață a lui Sergi și a familiei sale de-abia acum a început să fie mai frumoasă în România. A fost mutat la alt centru pentru refugiați, unde condițiile de locuit sunt mai bune. Stă împreună cu mama și bunica sa, cazarea este gratuită și primesc toți trei hrană de trei ori pe zi din partea statului român. Intenționează să se întoarcă acasă, dar așteaptă să se termine cât mai repede războiul, așa că nu știe când se va întâmpla asta. Cea mai mare provocare pentru el a fost să plece în România.

Neurologul pediatru de la Spitalul Clinic de Copii Dr. Victor Gomoiu București e de părere că noi, oamenii suntem foarte, foarte diferiți, și-atunci problemele cu care ne confruntăm sunt foarte diferite. În ceea ce-i privește pe ucraineni ,,îmi pot imagina că este șocul pierderii căminului, este șocul incertitudinii viitorului, și în momentul în care pe lângă aceste lucruri vin la pachet și cu o boală cronică cum este epilepsia, este cu atât mai greu. Și-atunci am tot respectul pentru puterea lor cu care merg mai departe, pentru că fac față acestei situații, dar îmi închipui că nu este deloc ușor. Adică asta este cea mai mare provocare fix lupta cu boala într-un astfel de context”, a declarat dr. Eugenia Roza.

Indiferent că are epilepsie sau nu, orice om care trece printr-un război este afectat. ,,Mai ales copilul, care nu are aceleași unelte de reglaj emoțional pe care le are un adult și-atunci el face față cu totul altfel unei astfel de provocări. Respectiv face față sau mai puțin”, a semnalat neurologul pediatru.

Să fii persoană cu epilepsie în România nu e deloc ușor, dar nu-i nici sfârșitul lumii. ,,Oamenii trebuie ajutați când au nevoie, nu mai devreme, nu mai târziu”, spunea în urmă cu câteva luni dr. Bogdan Florea, referindu-se la pacienții cu epilepsie. Românii au demonstrat că sunt oameni cumsecade, au suflet mare și bunăvoință să-i ajute pe ucrainenii refugiați la noi și ce a depins de ei, ca indivizi, au făcut. Restul problemelor, mai mari și mai complexe rămân în seama autorităților să le rezolve.

Material jurnalistic multimedia de Alexandra Mănăilă și Mihai-Gabriel Mănăilă, un proiect realizat cu sprijinul SCIENCE+.

Vă invităm să urmăriți materialele jurnalistice produse de noi și pe:
Website: https://videomedicina.ro

Facebook: https://www.facebook.com/videomedicina

YouTube: https://www.youtube.com/@videomedicina_ro

Instagram: https://www.instagram.com/videomedicina.ro/

Twitter: https://twitter.com/videomedicina

 

VIDEOMEDICINA.ro | © europontis.com

 

Despre Alexandra Manaila

Alexandra Mănăilă este jurnalist specializat în domeniul medical, având o experiență de 23 de ani în mass media. Are background medical, a lucrat în sistemul sanitar și cunoaște problemele cu care se confruntă profesioniștii din sistem. Înțelege și vorbește limba pacienților, cunoaște și empatizează cu nevoile bolnavilor din România și le mediatizează prin intermediul proiectelor în care este implicată. A fost de-a lungul vremii coordonator al diverselor publicații din trusturi importante de presă adresate publicului larg, dar și la cele dedicate specialiștilor din domeniul sanitar. Creator de proiecte media inovatoare, a ocupat poziții de top management în companii, a lucrat și în firme mici, dar și în corporații, iar de mai bine de 6 ani este freelancer, lucrând doar în propria companie în care este asociat (EUROPONTIS.COM SRL). Este trainer în comunicare, formator de opinie și bune practici în jurnalism, fiind co-fondator al Școlii de Boli Rare pentru jurnaliști. A câștigat numeroase premii jurnalistice și având în vedere experiența vastă atât în presa scrisă cât și în audio-video și online, este solicitată și implicată în foarte multe proiecte legate de sănătate. Este adesea invitată să modereze și să prezinte dezbateri, conferințe, evenimente și gale organizate de societăți medicale, asociații de pacienți, la care participă autorități medicale, lideri de opinie. Cunoscătoare a sistemului medical atât din interior, cât și din exterior, pledează pentru cauzele pacienților români și este implicată în diverse colaborări cu asociațiile de pacienți dar și cu alți profesioniști din sănătate, atât din România cât și din străinătate.

Vezi și:

Cristina Vieriu, gravidă cu scleroză multiplă: ,,Nu m-aș fi îmbarcat la cea mai mare aventură a vieții fără ajutorul echipei medicale!”

Scleroza Multiplă sau boala cu 1000 de fețe este cea mai frecventă cauză de invaliditate …

Lasă un răspuns