Sofia Lekishvili este din nord-estul Ucrainei, din regiunea numită Sumy, care se învecinează cu Rusia. Orașul a fost ocupat de ruși în timpul războiului, astfel că ucrainenii trăiesc de peste 2 ani de zile cu tancuri pe stradă, cu frica de bombardamente în sân și asistă la atacuri mortale. Sofia era însărcinată și urma să nască atunci când a decis să părăsească Ucraina și să vină în România.
În acest episod al serialului ,,De ce medicii și asistenții medicali refugiați din Ucraina nu profesează România? Ce soluții au găsit alte țări” Sofia Lekishvili povestește cum a ajuns în țara noastră, cum a născut și ce răspunsuri a primit de la Ministerul Sănătății cu privire la studiile sale medicale și specialitatea de oftalmolog.
Sofia, una dintre primele ucrainence refugiate care a născut în România
Sofia Lekishvili, medic oftalmolog, refugiat din Ucraina, a ajuns pe 10 martie 2022 în România. Vine din oraşul Sumî, care se află la 40 km de graniţa Federaţiei Ruse. A plecat în timpul ocupației, conducea însărcinată fiind în a-38 săptămână.
,,Am condus mașina 3 zile până la București, vreo 1500 sau 1800 km și am ajuns. Îi mulțumesc lui Dumnezeu. Sunt una dintre primele ucrainence ce am născut în București. Fiica mea în curând face 2 ani, Slavă Domnului că totul este bine. Să fiu sinceră, despre România nu prea am auzit până acum. În zonele noastre şi pe internet auzeai mai des despre alte țări din Europa, mai avansate. Am venit aici de ce, pentru că e mai aproape de Odesa, avem un apartament în Odesa, deși locuim în Sumî. Prietenul soțului meu locuiește în București și am venit aici. Soțul meu era deja aici, deoarece a venit din Odesa. Iar eu, în timpul ocupației eram în Sumî și el în Odesa. Am plecat singură, cu copiii mei și cu mama. Am ajuns aici și peste 10 zile am născut”, a povestit în exclusivitate pentru videomedicina.ro Sofia Lekishvili.
A crezut că va naște în România și se va întoarce imediat acasă
Medicul oftalmolog a absolvit Universitatea de Stat din Sumy în 2006, apoi a studiat la Harkov timp de 2 ani într-un stagiu, apoi, timp de 2 ani într-o rezidență clinică și în timpul rezidenței clinice și-a luat diploma de Candidat în Științe Medicale.
,,Am venit cu două bluze și cămăși. Am plecat în timpul ocupaţiei, pentru că atunci când am sunat doctorul, mi-a spus că nu voi ajunge la spital să nasc, pentru că nu aveam dreptul să ieşim din casă, tancurile au circulat prin oraș și când ni s-a permis să plecăm, am avut o șansă și am plecat. Am crezut că voi naște, războiul se va termina repede și după două săptămâni mă voi întoarce. Și uite că stăm aici de 2 ani”, a mărturisit Sofia Lekishvili.
Mai multe informații despre ucrainencele care au născut în România puteți afla din Serialul ,,Sarcina și nașterea în România: experiențele refugiatelor din Ucraina”, în care pe parcursul mai multor episoade medici și refugaite ucraniene vorbesc despre
Sarcina în România: Servicii medicale de care beneficiază refugiatele din Ucraina
Nașterea în România: Cum și unde nasc gravidele ucrainence refugiate
Nașterea în România: Cum se adaptează mamele refugiate din Ucraina și nou-născuții lor
Specialitatea de oftalmolog din Ucraina nu este recunoscută în România
Cu o experiență de 18 ani ca medic oftalmolog, Sofia și-a încercat norocul și în România, și după ce a născut și-a depus documentele care atestă pregătirea sa medicală pentru a vedea dacă poate profesa ca oftalmolog aici.
,,Din 2006, când am absolvit stagiul, lucrez la Institutul Medical de Stat din Sumî. Sunt şefa cursului de oftalmologie. Predau bolile de ochi. Am lucrat ca oftalmolog într-un spital din Sumî. Am studiat 6 ani ca medic generalist, 2 ani specializare în oftalmologie, 2 ani rezidențiat clinic. În total 4 ani de specializare. Am depus actele imediat după ce am ajuns, în 2022, în luna a șasea. Au trecut câteva luni de când am născut și am depus actele. Am confirmat diploma de medic. Răspunsul a venit, că diploma a fost recunoscută. Au scris să contactez Ministerul Sănătății pentru confirmarea specializării. Am fost la Ministerul Sănătății, mi-am luat diplomele, am așteptat trei-patru luni și am primit răspuns că 2 ani de stagiu în Ucraina nu sunt de ajuns pentru Uniunea Europeană. Oftalmologia în România este 4 ani. În ciuda faptului că ești candidat în științe, că ești medic, nu ești specialist” a explicat Sofia Lekishvili.
I-ar plăcea să lucreze ca medic specialist și dacă există o astfel de oportunitate, și ca medic generalist.
,,Aș munci pentru că trebuie să trăiesc cumva. Mă scuzați, nu pot da cu mopul, să merg la o cafenea să mătur podelele pentru a întreține copiii, având astfel de diplome. Nu cred că vreun medic va face asta, să acorzi atâția ani studiilor, lucrului și apoi să vii în altă țară și să mături podelele”, a spus medicul.
Deocamdată, Sofia este acum în concediu de maternitate. Beneficiază conform legilor din Ucraina de încă un an de concediu. Nu are de gând să se întoarcă în Sumy deocamdată, fiindcă acolo oamenii, trăiesc sub presiunea războiului, cu bombardamente la ordinea zilei, cu frica de-a merge în locuri de joacă și parcuri minate.
În prezent, Sofia vorbește limba ucraineană, rusă, engleză, georgiană și armeană. Ar dori să învețe mai bine limba română și ar fi motivată să facă asta, dacă ar avea certitudinea că poate profesa ca medic în România.
În cadrul serialului ,,De ce medicii și asistenții medicali refugiați din Ucraina nu profesează România? Ce soluții au găsit alte țări” puteți afla:
- Cum își câștigă existența un medic neurolog ucrainean, profesor universitar refugiat în România
- Cum reglementează 4 țări din UE dreptul de-a profesa al refugiaților ucraineni medici și asistenți medicali. Ce soluții are europarlamentarul Dragoș Pîslaru pentru România
- De ce medicii refugiați din Ucraina nu profesează în România. Dr. Călin Bumbuluț, vicepreședinte CMR: ,,Probleme, la durata de pregătire a medicilor ucraineni”
- Cum își câștigă existența un medic neurolog ucrainean, profesor universitar refugiat în România
- EXCLUSIV – Olga Zernosek: Cehia a eliminat taxele de echivalare a studiilor pentru medicii și asistenții ucraineni refugiați
- EXCLUSIV- Anna Chernysh despre medicii ucraineni refugiați în Polonia: ,,S-a creat oportunitatea de a lucra fără echivalarea diplomei”
_____________________________
Софія Лекішвілі, з північно-східної України, із Сумської області, що межує з Росією. Місто було окуповане росіянами на початку війни, тому українці вже понад 2 роки живуть з танками на вулицях, зі страхом бомбардувань у грудях та є свідками смертельних атак. Софія була вагітна і збиралася народжувати, коли вирішила покинути Україну.
Я приїхала 10 березня 22 року з міста Суми це 40 км від кордону Російської Федерації. Я виїхала під час окупації, їхала за кермом вагітна, 38 тижнів, 3 дні за кермом. Їхати до Бухарест 1500 або 1800 км і доїхала слава Богу. Одна з перших народила в Бухаресті. Моїй доньці скоро буде 2 роки, слава Богу все нормально. Якщо чесно особливо про Румунію як би раніше ми і не чули, тому що серед усіх європейських країн вона якось не сильно звучала, навіть у медія просторі, вам чесно скажу. В наших областях та в інтернеті завжди звучали якісь більш просунуті європейські країни. Приїхала сюди чому, ближче до Одеси, у нас квартира в Одесі хоча живемо ми в Сумах і у мого чоловіка друг живе в Бухаресті, і приїхали сюди. Приїхала Я особисто сюди він уже був тут тому що він з Одеси переїхав, а я поїхала під час окупації я була і Сумах, а він в Одесі. Я виїжджала сама, з дітьми та мамою. Доїхала сюди і буквально за 10 днів я народила, одна з перших.
Я лікар-офтальмолог. Я закінчила у 2006 році університет- Сумський державний, потім 2 роки навчалася у Харкові в інтернатурі, потім 2 роки у клінічній ординатурі та під час ординатури я захистила диплом Кандидата медичних наук.
Ні, я думала зараз народжу. Я приїхала з двома кофтинками та сорочками. Я виїхала під час окупації, тому що коли я зателефонувала лікарю вона мені сказала ти до лікарні не доїдеш народжувати, тому що нам не можна було виходити на вулицю, танки їздили містом і коли дозволили виїжджати я ризикнула і виїхала. Думала народжу, війна закінчиться швидко, ну тижнів два я думаю і повернемося назад. І ось 2 роки сидимо.
Маючи 18-річний досвід роботи офтальмологом, Софія також випробувала своє щастя в Румунії, вона подала документи про медичну освіту, щоб перевірити, чи зможе вона працювати тут як офтальмолог.
З 2006 року, як закінчила інтернатуру, працюю, досі працюю у Сумському Державному Медичному Інституті. Я завідувач курсу офтальмології. Я викладаю хвороби очей. Працювала в Сумській лікарні.
Я вчилась 6 років на загального лікаря, 2 роки спеціалізація офтальмологія, 2 роки клінічної ординатури. Разом 4 роки йде спеціалізації. Документи я подала як тільки приїхала, це в 2022 році в шостому місяці. Народила минуло пару місяців і я подала документи. Я підтвердила диплом лікаря, що я лікар за 6 років. Прийшла відповідь, що так диплом підтверджений визнали. Було написано, що зверніться до Міністерства охорони здоров’я для підтвердження спеціалізації. Пішла я до Міністерства охорони здоров’я віднесла дипломи, почекала місяці три чи чотири, прийшла відповідь, що недостатньо 2 роки інтернатури України для Європейського Союзу. В Румунії офтальмологія від 4 років. Незважаючи на те, що ви кандидат наук, що ви лікар, але ви не спеціаліст.
Звичайно я б хотіла хотіла за фахом, але якщо є така можливість то можна загальної практики, там якусь практику пройти. Я б працювала, тому що треба якось жити. Вибачте, ганчірку тягати я не можу, йти в кафе підмітати підлоги щоб дітей утримувати, маючи такі дипломи. Я думаю жоден лікар цього робити не буде, стільки років віддати навчанню, роботі і потім приїхати в іншу країну і підмітати підлоги.
Софія зараз у декретній відпустці. За законодавством України їй надається ще один рік відпустки. Повертатися в Суми поки що не планує, тому що там люди живуть під тиском війни, з бомбардуваннями, зі страхом потрапити на заміновані майданчики та парки.
Наразі Софія володіє українською, російською, англійською, грузинською та вірменською мовами. Вона хотіла б краще вивчити румунську мову і була б мотивована це зробити, якби мала впевненість, що зможе працювати лікарем у Румунії.
_____________________________
Serialul multimedia ,,De ce medicii și asistenții medicali refugiați din Ucraina nu profesează România? Ce soluții au găsit alte țări” este realizat de echipa formată din Alexandra Mănăilă și Mihai-Gabriel Mănăilă pentru VIDEOMEDICINA.ro și susținut de SCIENCE+, o rețea în domeniul jurnalismului de sănătate și științific din Europa Centrală și de Est dezvoltată de Free Press for Eastern Europe (Cehia) și Free Press Unlimited.
Vă invităm să urmăriți materialele jurnalistice produse de noi și pe:
- Website: https://videomedicina.ro/
- Facebook: https://www.facebook.com/videomedicina
- YouTube: https://www.youtube.com/@videomedicina_ro/videos
- Instagram: https://www.instagram.com/videomedicina.ro/
- Twitter: https://twitter.com/videomedicina
© europontis.com | videomedicina.ro