videomedicina.ro Sănătatea pe înțelesul tuturor
Cu o experiență vastă de peste trei decenii ca medic de laborator clinic la Centrul de Transfuzie Sanguină (CTS) Deva, dar și ca director al Centrului județului Hunedoara, singurul centru de transfuzie din țară care are 3 secții la distanță de 30 km și 100 km, dr. Victoria Hălmagi deși s-a pensionat, nu s-a retras definitiv din activitate, concentrându-se acum pe formarea cadrelor medicale în domeniul său de expertiză. ,,Am întâlnit rezidenți în ATI și hematologie pasionați de domeniul transfuzional, care doresc să aplice pentru burse în străinătate în cadrul rezidențiatului pe acest domeniu. Să sperăm că se vor întoarce și vor fi ei viitorii formatori și organizatori de școală de transfuzie”, a precizat în exclusivitate pentru videomedicina.ro dr. Victoria Hălmagi.
Medicul are experiență ca lector acreditat de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România (OAMGMAMR) și ține un curs intitulat „Transfuzia, o continuă provocare”. A făcut și cursuri pentru medicii și rezidenți din dorința de-a transmite din experiența sa de hematologie transfuzională generației tinere. A scris împreună cu o colegă de la secția din Hunedoara, două cărți cu pagini ilustrate cu imaginea testelor de laborator efectuate în diferite situații de patologie. Prima carte a apărut în 2017, ,,Pași importanți în siguranța transfuzională”, tipărită în 2800 exemplare. În 2023 a tipărit cartea „Transfuzia-mereu o provocare” în 700 exemplare. Ambele au ajuns în multe spitale din țară. În cărți, dr. Hălmagi a pus noțiuni teoretice de bază, cazuri de pacienți rezolvați în toți anii de muncă, experiența din stagiul practic din Franța.
„Când poți spune ceva folositor, fă-o atunci”- Sfântul Ioan Gură de Aur
Alexandra Mănăilă: Cum ați caracteriza Școala de transfuzie românească în acest moment?
Dr. Victoria Hălmagi: Școala românească de transfuzie, la ora actuală, constă în cursuri organizate de Institutul Național de Perfecționare (în acest domeniu fiind acreditate 3 colege în țară). La aceasta se alătură educația medicală continuă a asistentelor medicale din acest domeniu, organizată de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din fiecare județ. Un nou angajat din Centrul de Transfuzie Sanguină (CTS) și din Unitatea de Transfuzie Sanguină (UTS) învață de la colegi cât poate.
Din păcate, NU există cadru legislativ pentru certificare de competență în hematologia transfuzională atât pentru medicii implicați în acest act, cât și pentru asistenți și alte cadre superioare( biologi, chimiști, farmaciști) care lucrează în acest domeniu. Este obligatorie organizarea de cursuri și stagii practice pentru competență în medicină transfuzională și pentru toți cei ce se angajează în CTS-uri și UTS-uri. Acestea trebuie certificate cu un examen final și doar cei cu aceste competențe se pot prezenta la concursuri pentru ocuparea unor posturi în domeniul transfuzional. Ca forme de organizare ar putea fi: competențe pentru medicii specialiști de medicină de urgență, medicină de familie, medicină internă, hematologie, ATI de cel puțin un an organizat de Institutul Național de Hematologie Transfuzională (INHT) București în parteneriat cu facultățile de medicină din țară, cu asigurarea stagiilor practice de minim 6 luni în CTS-urile din centrele universitare. Pot fi organizate și în forma masteratelor de hematologie transfuzională atât pentru medici, cât și pentru biologi, chimiști, farmaciști. Având în vedere faptul că în etapa actuală nu avem decât 2 -3 specialiști de hematologie transfuzională, acest lucru este extrem de dificil. Ar putea fi o alternativă mobilitatea Erasmus cu participarea medicilor și cadrelor superioare din transfuzie la stagii și cursuri de hematologie transfuzională în țări din UE. Pot fi și alte forme de colaborări cu universități din UE, care să asigure stagii practice în domeniul transfuziei. Pentru asistenții din domeniu UTS un curs cu stagiu practic de 6 luni ar fi obligatoriu. Am văzut acest model în Franța. Pentru a putea realiza acestea este important să fie cadrul legislativ și colaborarea Ministerului Sănătății cu Ministerul Educației și INHT București. După această bază de pornire cu specialiști formați în școli de transfuzie, ei să fie formatorii și dascălii de la noi în acest domeniu. Fără a avea o școală de transfuzie în pas cu dezvoltarea științifică, actul transfuzional este cu riscuri. Așa cum am arătat, la ora actuală formarea profesională a cadrelor medicale din CTS-uri și UTS-uri este doar prin Institutul de Perfecționare și prin OAMMR în principal pentru asistenții medicali, pentru medici fiind un singur formator.
Alexandra Mănăilă: Care sunt cele mai mari probleme vizavi de personalul medical din centrele de transfuzii sanguine din România?
Dr. Victoria Hălmagi: Personalul din rețeaua de transfuzie este deficitar, sub normativ. Este un personal foarte dedicat, suprasolicitat, îndeplinind multe sarcini distribuite pe orizontală. Aceasta crește riscul de erori. Trebuie însă un proiect clar de reformă în transfuzie respectând standardele europene, reorganizând activitatea în întreaga rețea și respectând un normativ de personal pentru a putea funcționa și toate standardele UE. Fără această reformă este greu să creștem siguranța transfuzională. Aceasta se poate realiza concentrând testele de laborator pe centre regionale unde trebuie să fie utilizate analizoare automate cu controale de calitate adecvate, iar restul rețelei să fie concentrată pe colectă. E important să venim în întâmpinarea donatorului și să se crească colecta mobilă. De asemenea, reorganizând activitatea rețelei de transfuzie ar fi posibilitatea să se diversifice tipurile de produse sanguine labile pentru a fi accesibile tuturor pacienților din țară, iar plasma să fie colectată și testată conform ghidurilor europene și acceptată la fracționare în uzine mari din UE.
Alexandra Mănăilă: Care a fost cea mai mare provocare pentru dvs. ca director al Centrului de Transfuzii al judeţului Hunedoara?
Dr. Victoria Hălmagi: Ca director al CTS-ului am avut colaborări foarte bune cu INHT-ul și cu toți colegii din rețea. M-am străduit și uneori chiar am reușit o colaborare deosebită cu autoritățile administrativ teritoriale la capitolul promovarea donării benevole de sânge și organizarea de colecte mobile. O mare provocare a fost pentru mine îmbinarea activității de laborator cu managementul unui centru de transfuzie cu anumite particularități. Este singurul CTS din țară care are 3 secții la distanță de 30 km și 100 km. Planurile de management a trebuit să cuprindă multiple acțiuni de promovare a donării de sânge ( organizarea unui simpozion, interviuri la ziare și televiziuni, prezentări de materiale despre donare la nivelul autorităților teritorial administrative). Am încercat colaborarea cu factorii decizionali politici locali. Am mers pe principiul de la inimă la inimă și umăr lângă umăr pentru semenii noștri în suferință. Am arătat tuturor că donarea de sânge este un act de educație și cultură, am arătat că dreptul la îngrijiri medicale trebuie garantat tuturor oamenilor indiferent de sex, religie, rasă, culoare politică. Trebuie să fim doar oameni între oameni și doar împreună putem construi un viitor posibil. Nu întotdeauna am reușit, dar am perseverat și am avut și momente de mare bucurie având colaboratori locali extraordinari: Episcopia Devei și Hunedoarei, câțiva politicieni locali și primari care au devenit donatori și vectori de promovare a donării de sânge.
Alexandra Mănăilă: La un moment dat, în pandemia de COVID-19, Hunedoara avea cel mai mare număr de donatori de plasmă convalescentă la suta de persoane infectate, atingând media europeană de 7%. Ce a însemnat pandemia pentru dvs ca director al CTS?
Dr. Victoria Hălmagi: Pandemia de Covid a fost o altă mare provocare. Am organizat recoltarea de plasmă de convalescenți care a fost administrată cu efecte uneori spectaculoase la pacienții cu infecția Covid. Am colaborat cu echipe de specialiști ATI și infecționiști deosebiți, documentați și cu mare dragoste pentru aproapele. Nu am uitat niciodată dictonul marilor noștri dascăli „medicina este știință și conștiință”. Această activitate de recoltare de plasmă convalescentă s-a desfășurat în baza unui Ordin al MS ce stipula clar condițiile de recoltare și administrare. Fracționarea de plasmă pentru România trebuie să fie un obiectiv al politicii de sănătate a guvernului și a MS cu baza legislativă.
Alexandra Mănăilă: Cum ați descrie sistemul transfuzional de sânge din România?
Dr. Victoria Hălmagi: Actul de transfuzie înseamnă circuit venă- donator-venă-pacient. Este un lanț între CTS și UTS spital. Dacă acest lanț are verigi slabe sau lipsă, este în pericol siguranță transfuzională.
Să nu uităm că donarea de sânge face parte și din siguranța națională.
CTS-urile asigură recoltarea de donatori, procesarea de produse cu testarea și validarea lor ca și conforme, apoi expedierea acestor produse la UTS-urile spitalelor. Lanțul continuă la acest nivel cu preluarea și stocarea acestor produse, testarea lor pentru compatibilizarea cu bolnavul și administrarea lor bolnavilor, cu riscuri cât mai mici. Toate testele de laborator atât la nivelul CTS-urilor pentru validarea produselor sanguine, cât și testele de la nivelul UTS-urilor sunt reglementate legislativ. Există după opinia mea niște verigi slabe în acest lanț:
-maladiile transmisibile prin sânge ( HIV, HEPATITĂ B, HEPATITĂ C, HTLV, SIFILIS) se testează doar serologic și nu sunt dublate de NAT, teste genetice. Aceasta face ca riscul posttransfuzional să fie mai ridicat prin fereastră serologică mai mare. Ce este fereastră serologică? Este timpul scurs între momentul infectării individului și momentul depistării virusului prin teste de laborator. În această perioadă, persoana care donează nu are semne clinice și nu este depistată nici prin teste, dar produsul lui este administrat pacientului căruia i se transfuzează practic și acest virus. Această fereastră serologică NU s-a închis la nicio bancă de sânge din lume. Ea poate fi redusă în funcție de sensibilitatea testelor.
-o altă verigă slabă este neomogenitatea funcționării tuturor UTS-urilor în ceea ce privește testarea. Cazurile complexe de transfuzie se soluționează cu sprijinul CTS-urilor care au neomogenități în asigurarea acestui suport, 24 ore din 24 la nivelul întregii țări. Aceasta este din experiența mea cu cursanții din UTS-uri din 5 județe din care unul, centru universitar.
Trebuie să menționez că personalul care lucrează în spitale gestionează bine reacțiile posttransfuzionale având protocoale clare și străduindu-se să învețe prin puținele cursuri la care au acces sau învață de la colegii lor.
Personalul din CTS-uri evaluează donatorii care sunt eligibili de donare în baza unei legislații clare. Dar un personal în număr redus face ca un medic de cabinet care triază donatorii pentru donare să aibă 100-150 în 5 ore, acordând un timp total insuficient pentru a vedea profilul donatorului și chiar a previziona eventualele incidente la actul donării. De multe ori în cazul unui incident la donare, medicul oprește consultațiile, dă primul ajutor. Mulți dintre donatori nu au timp de așteptare și pleacă.
Alexandra Mănăilă: Cum vedeți procesul de reorganizare a sistemului de transfuzie din România?
Dr. Victoria Hălmagi: În acest moment știu că există spre aprobare un Ordin al MS pentru acreditarea CTS-urilor și a UTS urilor după cerințele UE, asta implicând și reforma și reorganizarea rețelei de transfuzie. Eu am avut atunci șansa să fac stagii practice în CTS din Franța în 1995, 1996 și am învățat bazele imunohematologiei transfuzionale. Atunci am văzut prima etapă de reorganizare a transfuziei din Franța în 1996. În prima etapă s-au constituit Centre de transfuzie regionale care au preluat testările de laborator din zonă pe analizoare performante, iar restul centrelor de transfuzie s-au focusat pe activitatea de colectă cu multiple campanii mobile și cu orar de recoltare ce permite accesul la donare a cât mai multe persoane indiferent de activitățile lor (recoltare 8-17 și în zilele de sâmbătă și duminică).Această presupune obligatoriu reaorganizarea activității CTS -urilor și dimensionarea corectă a normativului de personal.
Alexandra Mănăilă: Cum se întrevede viitorul în transfuziologie?
Dr. Victoria Hălmagi: Cercetările științifice fac progrese și în domeniul transfuziei de sânge, sigur spre idealul de sânge artificial. Acest ideal nu va fi atins, sângele fiind un țesut complex ca întreg organismul, bine alcătuit de Creatorul nostru Divin. Transfuzia de produse sanguine este complexă, este un transplant de țesut viu. Cunoștințele trebuie să fie și ele în acord cu dezvoltarea științifică pentru a nu expune riscului nici donatorul, nici primitorul. În România, datorită acestor cursuri cursuri la care au participat foarte mulți medici din specialitatea ATI și hematologie precum și rezidenți, pe lângă asistenții medicali, am înțeles ce tineret minunat avem, dornic de cunoaștere și dornic de a fi buni profesioniști în domeniul acesta cheie din sănătate. Împreună cu o colegă de la UTS din Cluj am constituit un grup pe facebook „Transfuzia, o continuă provocare„ în care postăm cazuri deosebite și eu le scriu câteva sfaturi. Tot aici postez articole de specialitate din domeniul transfuziei. Grupul nostru are peste 150 membrii medici și asistenți medicali din acest domeniu.
Să nu uităm că învățătura este farul vieții!
Citiți și:
Urmărește-ne și pe:
Site – https://videomedicina.ro/\
Facebook – https://www.facebook.com/videomedicina
Instagram – https://www.instagram.com/videomedicina.ro/
@ Twitter – https://twitter.com/videomedicina
Contactează-ne pe e-mail: contact[at]videomedicina.ro
© europontis.com | videomedicina.ro
