Dr. Mircea Dediu, oncolog: ,,În medicină, în general, și în oncologie, în special, lucrăm doar cu probabilități și nu cu certitudini”

Cu peste trei decenii dedicate oncologiei medicale și cu nenumărate contribuții științifice care au schimbat standardele internaționale în tratamentul cancerului pulmonar și mamar, dr. Mircea Dediu rămâne una dintre cele mai respectate voci ale medicinei românești. Autor al unor studii publicate în reviste de top — de la The New England Journal of Medicine la The Lancet Oncology — și formator al generațiilor viitoare de oncologi, medicul vorbește cu rară modestie despre excelență, limitele meseriei și rolul critic al colaborării multidisciplinare. Într-un domeniu în care se operează mai mult cu probabilități decât cu certitudini, dr. Dediu explică pentru Videomedicina.ro cum inovația, rigoarea și umanitatea pot transforma speranța într-o perspectivă reală pentru pacienți.

 Dr. Mircea Dediu este medic coordonator și șef al Secției de Oncologie din cadrul Spitalului NORD Pipera, București. De-a lungul carierei sale, a fost implicat în peste 35 de studii clinice internaționale, dintre care mai mult de 20 dedicate cancerului pulmonar — arie în care și-a construit reputația de expert la nivel european. A publicat peste 70 de lucrări științifice în reviste internaționale indexate (inclusiv The New England Journal of Medicine, The Lancet Oncology, Journal of Clinical Oncology, Annals of Oncology, Lung Cancer Journal, Breast Care Basel), contribuind la îmbunătățirea tratamentelor sistemice și a medicinei personalizate în oncologie.

Dr. Mircea Dediu este recunoscut în cea mai recentă evaluare Web of Science pentru contribuțiile sale semnificative în oncologie, având un H-Index de 17, 74 de publicații indexate și 7318 citări în literatura de specialitate. Dr. Mircea Dediu este membru al Societății Americane de Oncologie Clinică (ASCO) și al Asociației Internaționale pentru Studiul Cancerului Pulmonar (IASLC) și Membru Corespondent al Academiei de Științe Medicale (ASM) din România din 2015.

În cadrul Congresului de Oncologie din acest an, organizat de Societatea Națională de Oncologie Medicală din România (S.N.O.M.R.) s-a lansat prima ediție a Premiului „Mircea Dediu”, o distincție care onorează contribuțiile majore ale unuia dintre cei mai respectați oncologi români. Premiul recompensează excelența, inovația și integritatea profesională în oncologia din România, încurajând implicarea medicilor în cercetare, educație medicală și îngrijire centrată pe pacient.

1. Ce a însemnat pentru dumneavoastră faptul că un premiu național în oncologie poartă numele dvs. „Mircea Dediu”?

Premiul „Mircea Dediu” reprezintă, pe de o parte, recunoașterea poziției pe care o ocup în cadrul comunității oncologice din România, iar pe de altă parte, un reper și o motivație pentru tinerii oncologi care aspiră la o activitate academică de excepție.

2. Cum definiți excelența în medicină – este despre rezultate, empatie, echipă sau inovație?

Din punctul meu de vedere în medicină „excelența” este un termen cu definiție ambiguă. Intuitiv, ai spune că reflectă activitatea în care succesul te însoțește permanent. Adevărul este că, oricât te vei strădui, alături de reușite vei avea și eșecuri. Ca atare, dacă îți dorești o activitate cât mai performantă, este bine să treci repede peste reușite și să analizezi în detaliu propriile eșecuri. Bineînțeles, că o activitate care  tinde către calificativul excelență trebuie să aibă în spate o continuă informare și apreciere critică a inovațiilor. Pe de alta parte, în oncologie, performanța nu se poate realiza decât în urma unei colaborări multidisciplinare.

3. Ați condus și participat la unele dintre cele mai importante studii internaționale în cancerul pulmonar. Ce a schimbat cel mai mult în ultimii 20 de ani în felul în care privim această boală?

În ultimii 20 de ani, în tratamentul cancerului pulmonar au existat momente cu adevărat revoluționare. Printre acestea, la loc de frunte se află terapiile moleculare țintite și imunoterapia. Introducerea acestor inovații le-a oferit multor pacienți șansa unei supraviețuiri de lungă durată, transformând tratamentul cancerului pulmonar — chiar și în stadii metastatice — într-o abordare similară celei pentru o afecțiune cronică.

4. Ce a însemnat pentru pacienți descoperirea terapiilor țintite și de ce sunt ele diferite de chimioterapia clasică?

Terapiile moleculare țintite s-au dezvoltat în urma identificării unor mutații activatoare, de care celula neoplazică este complet dependentă pentru supraviețuire. Consecutiv, industria farmaceutică a reușit să sintetizeze medicamente specific inhibitoare. Spre deosebire de chimioterapia clasică, care acționează nespecific (atât asupra celulelor tumorale cât și asupra celor normale), terapiile țintite, așa cum le arată numele, acționează preferențial asupra celulelor neoplazice și cu mult mai puțin asupra celulelor normale. Rezultă un efect antitumoral important, cu un profil de toxicitate redus. După cum am menționat aceste terapii se pot aplica numai în cazul în care există un profil mutațional aparte.

5. Într-o lume care vorbește mult despre „medicină personalizată”, cât de departe suntem, în realitate, de tratamentele complet individualizate?

„Terapie personalizată” nu este tocmai un termen adecvat. Prefer să o denumesc „terapie de precizie”, în sensul în care se adresează unor modificări specifice celulei tumorale. După cum am menționat, acest concept are deja o aplicabilitate practică. Din păcate, celulele neoplazice au un profil mutațional extrem de divers, iar nu toate mutațiile beneficiază de terapii țintite. În general, pentru cancerul pulmonar non-microcelular, aproximativ 15% dintre pacienți se califică pentru o astfel de terapie.

6. Ce înseamnă pentru un pacient oncologic, în termeni concreți, o abordare multidisciplinară?

Abordarea terapeutică multidisciplinară este fundamentală în practica oncologică. Simplificând, putem considera următoarele: tumorile maligne pot afecta organismul în două moduri:
a) prin invazia organului în care se dezvoltă și pentru care terapiile cu efect local sunt esențiale (de exemplu, chirurgia și radioterapia);
b) prin dezvoltarea de metastaze la distanță, pentru care terapiile sistemice apar în prim-plan (de exemplu, chimioterapia, terapiile moleculare țintite, imunoterapia, anticorpii monoclonali etc.), care cad în sarcina oncologului medical.

În etapa de diagnostic, colaborarea cu medicii specialiști care tratează organul afectat (de exemplu, pneumologi, gastroenterologi, ginecologi etc.), imagiști și anatomopatologi este indispensabilă. Nu în ultimul rând, trebuie menționată contribuția colegilor care asigură asistența psihologică, în domeniul nutriției și al recuperării — aspecte deosebit de importante în managementul pacientului oncologic.

7. În ce măsură se fac astăzi în România testări genetice sau moleculare pentru cancerul pulmonar? Cât de accesibile au devenit?

Din punctul meu de vedere, în prezent există toate premisele ca testările moleculare să fie la îndemâna medicilor din România. O problemă conexă, care poate fi deficitară în diverse regiuni ale țării, o reprezintă prelevarea de material bioptic pentru analiză în laborator (de exemplu, prin bronhoscopie).

8. Pentru pacienții diagnosticați cu cancer pulmonar în stadii avansate, ce mesaj aveți? Cum poate fi menținută speranța într-o boală care încă sperie atât de mult?

Pot recomanda ca fiecare pacient să meargă cu încredere către medicul oncolog. Așa cum am menționat, în prezent există resurse terapeutice importante care, administrate la timp și corespunzător, pot oferi șansa unei supraviețuiri îndelungate, cu o calitate a vieții foarte bună.

9. Într-un articol semnat împreună cu profesorul Christoph Zielinski, propuneți redefinirea criteriilor de evaluare a tratamentului neoadjuvant în cancerul mamar. Pe scurt, ce aduce nou această abordare pentru paciente?

Întrebarea este dificilă, deoarece articolul se referă la redefinirea unui principiu cu impact asupra designului și interpretării studiilor clinice. Nu schimbă cu nimic perspectiva pe care o avem asupra practicii curente.

• Cum s-au schimbat șansele de vindecare în cancerul mamar față de acum 10–15 ani?

Spre deosebire de cancerul pulmonar, unde progresele s-au implementat relativ încet, în cancerul mamar acestea s-au impus mult mai repede și cu un impact mai consistent. Pentru stadiile localizate, supraviețuirea la 5 ani depășește 80%, iar în stadiile metastatice este de peste 30%.

11. În România, încă există teama de diagnostic. Cum le explicați pacientelor că un diagnostic precoce nu este o condamnare, ci o șansă?

Din cifrele menționate mai sus reiese clar că un diagnostic în stadiile I–II oferă șanse semnificative ca pacienta să facă parte din grupul supraviețuitoarelor la 5 ani, spre deosebire de un diagnostic în stadii mai avansate.

• Sunteți un reper profesional pentru tinerii oncologi din România. Cum arată, din perspectiva dumneavoastră, medicul ideal al generației viitoare?

Medicul generației viitoare — nu aș spune „ideal” — este cel care dorește să „pună osul la treabă” și caută toate prilejurile de a-și dezvolta expertiza personală. Trebuie să înțeleagă de la început că nu va fi nimeni care să-i poarte de grijă sau să-l împingă de la spate, iar răspunderea pentru pregătirea profesională din anii de rezidențiat cade, în mod covârșitor, asupra lui. Mentorii sunt cei care îl pot îndruma în procesul de formare, dar nu pot înlocui efortul personal.

• Ce calități nu pot fi învățate din cărți, dar sunt esențiale în oncologie?

În ziua de azi, cărțile medicale au devenit ca Biblia: dacă nu îți explică cineva ce scrie acolo, nu înțelegi foarte multe.

• Ați început un program de mentorat în 2025. Cum răspunde generația tânără la ideea de excelență și rigoare într-o lume care se mișcă tot mai repede?

Programul este la început. Am primit deja două aplicații și vom vedea cum vor decurge, mai departe, lucrurile.

15. Într-o profesie atât de solicitantă, cum reușiți să vă păstrați echilibrul și energia

interioară?

Echilibrul și energia sunt ceea ce se vede din afară. În interior este mai greu de explicat.

16. Dacă nu ați fi fost medic oncolog, ce altă cale profesională v-ar fi atras?

Greu de spus. Mi-ar fi plăcut o profesie în care să se opereze cu mai multă precizie. În medicină, în general, și în oncologie, în special, lucrăm doar cu probabilități și nu cu certitudini.

• Care este cea mai frumoasă lecție pe care v-au oferit-o pacienții?

Greu de spus. Aș putea menționa că, din când în când, destul de rar, câte un pacient mă întreabă el primul: „Ce mai faceți dumneavoastră, domnule doctor?” Atunci, întrebarea mă copleșește.

 Urmărește-ne și pe:

 Site – https://videomedicina.ro
 Facebook – https://www.facebook.com/videomedicina
 Instagram – https://www.instagram.com/videomedicina.ro/
@  Twitter – https://twitter.com/videomedicina

Abonează-te la canalul de YouTube! Click pe 

© europontis.com | videomedicina.ro