Îngrijirea vârstnicilor: azil sau acasă? Sfaturi de la dr. Bianca Farcaș

Tot mai multe familii din România se confruntă cu aceeași întrebare dificilă: este mai bine ca un vârstnic bolnav să fie îngrijit acasă sau într-un centru specializat? Într-un nou podcast Videomedicina.ro, dr. Bianca Farcaș, medic primar medicină de familie, cu experiență în îngrijiri paliative, în cadrul U.A.M.S. „Părintele Arsenie Boca” Hunedoara, explică ce probleme medicale apar cel mai frecvent la seniori, când este nevoie de ajutor permanent și de ce internarea într-un cămin nu înseamnă abandon.

Vârstnicul vine cu „un bagaj de boli cronice”

Potrivit dr. Bianca Farcaș, profilul pacientului vârstnic s-a schimbat semnificativ în ultimii ani. Speranța de viață a crescut, medicina a evoluat, însă odată cu acestea a crescut și numărul persoanelor care trăiesc cu multiple afecțiuni cronice.

„O persoană vârstnică vine cu un bagaj de boli cronice diferite”, explică medicul. Cele mai frecvente sunt bolile cardiovasculare, metabolice, neurologice sau oncologice, însă ceea ce diferențiază seniorul de adultul tânăr este vulnerabilitatea crescută și nevoia unei abordări integrate.

În mod special, patologia neurologică – accidentele vasculare cerebrale, demența și tulburările cognitive – reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru familie și sistemul medical.

Tot mai mulți pacienți vârstnici în cabinetele medicilor de familie

Fenomenul îmbătrânirii populației este vizibil inclusiv în medicina de familie. Dr. Farcaș spune că peste jumătate dintre pacienții aflați pe lista sa au peste 60-65 de ani.

În România există aproximativ 130–131 de persoane cu vârsta peste 65 ani la 100 de tineri sub 15 ani. Ponderea populației vârstnice (65+) a ajuns la peste 20% din totalul populației, în timp ce segmentul copiilor și adolescenților continuă să scadă.

Această realitate aduce provocări suplimentare: pacienți cu multiple diagnostice, scheme complexe de tratament și o nevoie crescută de monitorizare și sprijin emoțional.

„O persoană vârstnică este foarte vulnerabilă. Răbdarea și empatia sunt esențiale”, subliniază medicul.

Când familia nu mai poate gestiona singură îngrijirea

Una dintre cele mai dificile decizii pentru o familie este alegerea unui centru rezidențial pentru părinți sau bunici. În multe cazuri, seniorii ajung să aibă nevoie de supraveghere permanentă, imposibil de oferit acasă.

Persoanele imobilizate la pat, cele cu demență sau afecțiuni neurologice severe necesită îngrijire 24 de ore din 24: administrarea tratamentului, mobilizare, igienă, alimentație și monitorizare continuă.

„Pentru o familie care are și serviciu, și copii, este aproape imposibil să asigure această permanență”, explică dr. Farcaș.

Mai mult, îngrijirea unui pacient imobilizat presupune și cunoștințe medicale minime, manevre corecte și o rezistență fizică și psihică pe termen lung.

Cum îți dai seama că un senior are nevoie de ajutor specializat

Specialista atrage atenția că semnele de alarmă sunt uneori subtile. Unii vârstnici își ascund suferințele pentru a nu-și împovăra copiii, în timp ce alții se plâng constant, ceea ce poate face dificilă evaluarea reală a stării lor.

Printre semnele care ar trebui să ridice întrebări se numără:

• izolarea socială;
• pierderea autonomiei;
• uitarea administrării tratamentului;
• dificultățile de orientare;
• căderile repetate;
• neglijarea igienei;
• schimbările de comportament sau de memorie.

În toate aceste situații, medicul de familie rămâne punctul-cheie de evaluare și orientare.

„Faptul că este într-un centru nu înseamnă că l-ai abandonat”

Tema azilelor de bătrâni este încărcată de prejudecăți în România. Mulți aparținători se confruntă cu vinovăție atunci când aleg internarea unui părinte într-un centru rezidențial.

Dr. Bianca Farcaș spune însă că această percepție începe să se schimbe.

„Faptul că el este într-un astfel de centru îți dă siguranța că omul acela nu este singur în casă, că nu cade și nu îl găsește nimeni sau că nu se întâmplă un accident.”

În multe cazuri, internarea într-un centru poate însemna chiar salvarea vieții și o creștere semnificativă a calității vieții.

„Dacă nu ar fi ajuns în centru, unele persoane nu ar mai fi fost demult printre noi”, spune medicul.

Ce trebuie urmărit atunci când alegi un centru rezidențial

Nu toate centrele oferă aceleași servicii, iar alegerea trebuie făcută atent. Medicul recomandă ca familiile să se intereseze nu doar de partea de îngrijire, ci și de:

• serviciile medicale disponibile;
• existența personalului calificat;
• condițiile de igienă;
• alimentație;
• activitățile de socializare;
• consilierea psihologică și socială;
• monitorizarea permanentă a pacienților.

„Pacientul trebuie privit holistic, nu doar prin prisma bolilor pe care le are.”

Rolul paliației în îngrijirea seniorilor

Deși mulți asociază paliația exclusiv cu oncologia, dr. Bianca Farcaș explică faptul că îngrijirile paliative sunt esențiale pentru majoritatea pacienților vârstnici cu boli cronice.

Scopul paliației nu este vindecarea, ci creșterea calității vieții și controlul simptomelor.

„Paliația îl face pe omul bolnav să se simtă bine astăzi și, eventual, și mâine.”

În centrele medico-sociale, abordarea paliativă înseamnă nu doar tratament medical, ci și sprijin emoțional, social și spiritual.

O nevoie tot mai mare de centre pentru vârstnici

România se confruntă deja cu o presiune uriașă asupra sistemului de îngrijire a seniorilor. Cererea pentru locuri în centre rezidențiale depășește cu mult capacitatea existentă.

La U.A.M.S. „Părintele Arsenie Boca” din Hunedoara există 90 de locuri, însă lista de așteptare ajunge frecvent la zeci de persoane.

„Cred că cel mai important lucru care ar trebui făcut este dezvoltarea centrelor de îngrijire pentru persoanele vârstnice”, afirmă dr. Farcaș.

„Cea mai mare satisfacție este să vezi că persoanei respective îi merge bine”

După 15 ani de activitate într-un centru medico-social, medicul recunoaște că începutul a fost extrem de greu emoțional.

„În fiecare zi când ajungeam acasă plângeam,” a mărturisit dr. Bianca Farcaș.

În timp însă, satisfacțiile au venit din micile victorii: un pacient care se ridică din pat după luni de recuperare, o persoană care își recapătă autonomia sau un senior care zâmbește din nou.

Pentru dr. Bianca Farcaș, cheia rămâne umanitatea.

„Vârstnicilor le lipsește foarte mult comunicarea. Faptul că îi întrebi ce fac și că îi asculți contează enorm.”

Îngrijirea seniorilor nu înseamnă doar tratamente și diagnostic, ci și răbdare, empatie și prezență umană. Iar într-o societate care îmbătrânește rapid, aceste lucruri vor deveni din ce în ce mai importante.

© europontis.com | videomedicina.ro

 Urmărește-ne și pe: Facebook – / videomedicina, Instagram – / videomedicina.ro

Abonează-te la canalul de YouTube! @videomedicina_ro