videomedicina.ro Sănătatea pe înțelesul tuturor
De la visul de a face Terapie Intensivă la drumul revoluționar spre algeziologie, dr. Ovidiu Nicolae Palea, astăzi fondatorul Grupului Medical NORD, medic primar ATI și supraspecializat în Terapia Intervențională a Durerii, a ales să lupte împotriva suferinței cronice când nimeni altcineva nu o făcea în România. Videomedicina.ro a stat de vorbă cu dr. Palea despre dureri și felul în care trebuie abordate.
Domnule doctor, mulți români spun „e normal să mă doară, am o vârstă”. Este durerea o parte firească a îmbătrânirii sau este unul dintre cele mai mari mituri din medicină?
Este, din păcate, una dintre cele mai răspândite și mai nocive convingeri cu care ne întâlnim în practica medicală. Ideea că durerea apare inevitabil odată cu înaintarea în vârstă îi determină pe mulți pacienți să amâne consultul de specialitate luni sau chiar ani. De cele mai multe ori, aceștia ajung la medic după ce au încercat diverse soluții temporare, fără ca sursa reală a durerii să fi fost identificată.
Înaintarea în vârstă poate fi asociată cu anumite modificări ale organismului, însă nu justifică o durere care limitează mișcarea, afectează somnul sau îi face pe oameni să renunțe la activitățile pe care le desfășurau cu plăcere. În astfel de situații, nu mai vorbim despre o simplă consecință a vârstei, ci despre un semnal al organismului care trebuie investigat, indiferent de vârsta pacientului.
De-a lungul celor 15 ani de activitate ai Centrului Integrat de Terapia Durerii NORD, primul centru de specialitate din România, am întâlnit frecvent pacienți care au trăit ani întregi cu convingerea că durerea lor este „normală”.
Mesajul esențial este acesta: atunci când durerea vă schimbă comportamentul, vă limitează activitățile sau vă afectează somnul și calitatea vieții, nu trebuie pusă automat pe seama îmbătrânirii. Este o problemă de sănătate care trebuie evaluată corect, pentru a identifica sursa durerii și opțiunile de tratament potrivite.
Când încetează durerea să mai fie un simplu simptom și devine, practic, o boală care trebuie tratată?
Din punct de vedere medical, delimitarea este destul de clară: atunci când durerea persistă mai mult de trei luni sau depășește perioada normală de vindecare a țesutului care a provocat-o, nu mai vorbim despre un simptom trecător, ci despre o afecțiune cu mecanisme proprii.
În această etapă, organismul poate continua să transmită semnalul dureros chiar și după ce problema inițială s-a ameliorat sau s-a rezolvat. Se creează astfel un cerc vicios greu de întrerupt fără o evaluare și o intervenție specializată.
Pacientul începe să se miște mai puțin din cauza durerii, musculatura se contractă, postura se modifică, iar în timp apar oboseala și limitarea activităților de zi cu zi. Durerea nu mai este doar consecința unei alte probleme, ci devine ea însăși problema principală, cu impact asupra somnului, capacității de muncă și vieții sociale.
De aceea, nu evaluăm doar intensitatea durerii, ci și efectele ei asupra funcționării pacientului. Dacă acesta nu mai doarme bine, renunță la activități, evită mișcarea sau își organizează întreaga zi în jurul durerii, vorbim deja despre o afecțiune care trebuie tratată ca atare.
Care sunt cele mai frecvente dureri pe care oamenii le ignoră luni sau chiar ani, deși ar trebui să ajungă la un specialist?
Durerea de spate este, fără îndoială, una dintre cele mai frecvent ignorate. Poate fi însoțită de iradiere către picior, amorțeli sau furnicături, însă mulți pacienți o gestionează luni sau chiar ani doar cu antiinflamatoare și repaus, fără să investigheze cauza. La fel de frecvente sunt durerile de cap persistente și durerile articulare, în special cele de genunchi și de șold, pe care oamenii tind să le pună pe seama efortului zilnic sau a unei presupuse „uzuri” firești.
Un capitol aparte îl reprezintă durerea neuropată, care se manifestă prin senzații de arsură, furnicături, înțepături sau amorțeală. Pentru că nu este întotdeauna percepută ca o durere în sensul clasic, pacientul poate subestima importanța acestor simptome. Din acest motiv, diagnosticul este uneori întârziat, deși manifestările pot indica afectarea unui nerv.
O altă situație frecventă este durerea proiectată: zona în care pacientul simte durerea nu coincide întotdeauna cu locul în care se află sursa problemei. De exemplu, un pacient se poate prezenta pentru o durere de genunchi, iar investigațiile locale să nu evidențieze modificări relevante, deoarece cauza reală se află la nivelul coloanei lombare.
De aceea, atunci când durerea persistă mai mult de șase săptămâni, în ciuda tratamentului, reapare frecvent sau crește în intensitate, este recomandată o evaluare de specialitate.
Dacă ar fi să faceți un top al durerilor pe care nu ar trebui să le ignorăm niciodată, care ar fi acestea și ce pot ascunde?
Aș începe cu durerea de spate însoțită de amorțeli, furnicături sau slăbiciune musculară la nivelul picioarelor. Aceste simptome pot indica o compresie a unei rădăcini nervoase la nivelul coloanei lombare.
Un alt semnal important este durerea care nu mai răspunde la tratamentul obișnuit sau situația în care pacientul ajunge să își crească singur dozele de calmante pentru a obține același efect. Acest lucru poate arăta că mecanismul durerii s-a modificat sau că sursa problemei nu a fost identificată corect. În astfel de cazuri, continuarea aceleiași scheme de tratament, fără reevaluare, nu este o soluție.
Aș include aici și durerea oncologică, o formă complexă de durere, care poate apărea atât din cauza tumorii, cât și în urma tratamentelor asociate, precum intervențiile chirurgicale, chimioterapia sau radioterapia. Ea poate avea mai multe componente simultan — viscerală, osoasă sau neuropată — și, din acest motiv, nu poate fi întotdeauna controlată doar prin medicație standard. Atunci când tratamentul medicamentos nu oferă un răspuns suficient, pot fi luate în considerare tehnicile intervenționale de terapie a durerii, în funcție de particularitățile fiecărui caz.
Nu trebuie ignorată nicio durere care limitează funcționarea pacientului, îl împiedică să meargă normal, să doarmă sau să își desfășoare activitățile zilnice. În toate aceste situații, nu doar intensitatea durerii contează, ci mai ales impactul acesteia asupra vieții de zi cu zi. Acesta este, de multe ori, cel mai important semnal că este necesară o evaluare de specialitate.
Există dureri care apar doar noaptea sau care trezesc pacientul din somn. Ce pot semnala acestea și când devin un motiv de îngrijorare?
Durerea nocturnă, mai ales cea care trezește pacientul din somn, este un semnal căruia îi acordăm o atenție deosebită. Spre deosebire de durerea asociată unei suprasolicitări musculare sau articulare, care se poate ameliora în repaus, durerea care apare sau se intensifică noaptea, independent de poziție ori de activitate, poate indica o cauză care necesită investigații suplimentare.
La nivelul coloanei vertebrale, de exemplu, o durere nocturnă persistentă poate ridica suspiciunea unei afecțiuni inflamatorii sau, mai rar, a unei patologii tumorale. De aceea, nu ar trebui ignorată și nici tratată exclusiv simptomatic pe termen lung. În mod similar, o durere osoasă care se accentuează noaptea, mai ales dacă este însoțită de semnale de alarmă, precum scăderea inexplicabilă în greutate, febra sau alterarea stării generale, trebuie evaluată medical.
Este important ca pacienții să urmărească acest tipar. Dacă durerea îi trezește în mod repetat din somn, nu cedează la schimbarea poziției sau persistă mai multe nopți la rând, este indicată o evaluare de specialitate. Somnul are un rol esențial în refacerea organismului, iar o durere care îl perturbă constant nu trebuie considerată un simplu inconvenient.
Mulți pacienți spun: „Analizele sunt bune, RMN-ul este bun, dar pe mine tot mă doare”. Cum explicați această situație? Poate exista durere chiar și atunci când investigațiile nu arată modificări importante?
Da, durerea poate exista chiar și atunci când analizele sau investigațiile imagistice nu evidențiază modificări importante. Este o situație pe care o întâlnim frecvent. Oricât de performante ar fi, investigațiile nu surprind întotdeauna mecanismul care generează durerea.
De exemplu, durerea neuropată, sindromul miofascial sau anumite forme de durere articulară pot fi dificil de identificat prin RMN sau radiografie. În aceste cazuri, problema nu este neapărat o leziune structurală vizibilă, ci modul în care nervii, musculatura sau alte structuri transmit și procesează semnalul dureros.
Există și situația inversă: investigația evidențiază o modificare, dar aceasta nu este neapărat cauza durerii. De exemplu, prezența unei hernii de disc pe RMN nu înseamnă automat că aceasta este sursa simptomelor. Unele modificări pot fi asimptomatice, iar un tratament stabilit exclusiv pe baza imagisticii, fără corelare cu manifestările pacientului și cu examenul clinic, poate să nu răspundă problemei reale.
De aceea, în evaluarea unui pacient cu durere persistentă și investigații aparent normale, punctul de plecare nu este o singură imagine sau o singură analiză. Sunt esențiale discuția cu pacientul, examenul clinic și corelarea tuturor informațiilor disponibile. Atunci când este necesar, putem utiliza și blocuri diagnostice ghidate imagistic, care ne ajută să confirmăm sau să excludem o anumită sursă a durerii.
În astfel de cazuri, experiența clinică și abordarea multidisciplinară, în cadrul unei echipe de specialiști, sunt cele care pot face diferența atunci când investigațiile standard nu oferă un răspuns clar.
Un mit foarte răspândit este că infiltrațiile „strică articulațiile” sau că sunt doar o soluție de moment. Ce este adevărat și ce este fals?
Ideea că infiltrațiile „strică articulațiile” este, în această formă, un mit. Atunci când sunt corect indicate și realizate sub ghidaj imagistic, infiltrațiile sunt proceduri de precizie. Folosim fluoroscopia, tomografia computerizată sau ecografia pentru a vizualiza în timp real zona tratată și pentru a administra substanța cât mai exact la nivelul structurii responsabile de durere, cu protejarea țesuturilor din jur.
În Centrul Integrat de Terapia Durerii NORD am realizat până în prezent peste 18.000 de infiltrații ghidate imagistic. Experiența clinică arată că ameliorarea se poate menține luni sau chiar mai mult. În plus, infiltrațiile pot avea și un rol diagnostic, ajutându-ne să confirmăm dacă o anumită structură este sursa durerii înainte de stabilirea următoarei etape de tratament.
Prin urmare, infiltrația nu trebuie privită ca o soluție temporară, aplicată izolat, ci ca un instrument diagnostic și terapeutic cu indicații precise. Decizia de a o recomanda, de a o repeta sau de a trece la o altă procedură se ia individual, în funcție de diagnosticul pacientului, de răspunsul la tratament și de evoluția simptomelor.
În ce situații terapia intervențională a durerii poate evita o operație sau poate amâna ani buni o intervenție chirurgicală?
Hernia de disc este unul dintre cele mai cunoscute exemple, dar nu este singurul. Terapia intervențională a durerii poate avea un rol important și în stenoza de canal spinal sau în anumite dureri articulare, precum cele de genunchi și de șold. În aceste situații, infiltrațiile ghidate imagistic pot reduce inflamația și durerea, pot îmbunătăți mobilitatea și, la unii pacienți, pot amâna necesitatea unei intervenții chirurgicale sau a unei proteze articulare.
Un alt exemplu este durerea facetară, generată de articulațiile mici ale coloanei vertebrale. Aceasta poate răspunde bine la procedurile de radiofrecvență, prin care sunt modulați nervii implicați în transmiterea semnalului dureros. Efectul poate dura luni și, în anumite cazuri, chiar mai mult, fără a fi necesară o intervenție chirurgicală.
În durerea oncologică severă, tehnici precum blocurile neurolitice sau cordotomia pot contribui la un control mai bun al durerii, în special atunci când tratamentul medicamentos nu mai este suficient sau când chirurgia nu reprezintă o opțiune potrivită pentru pacient.
De asemenea, tasările vertebrale dureroase pot fi tratate, în cazuri atent selectate, prin vertebroplastie sau cifoplastie. Aceste proceduri minim invazive urmăresc stabilizarea vertebrei și reducerea durerii, evitând uneori o intervenție chirurgicală deschisă, mai complexă.
Este important de precizat că terapia intervențională nu înlocuiește chirurgia atunci când există o indicație clară pentru operație, cum se întâmplă în cazurile cu deficit neurologic progresiv, agravare funcțională importantă sau lipsă de răspuns la tratamentele minim invazive. Decizia se ia întotdeauna în cadrul unei echipe multidisciplinare, în funcție de diagnostic, starea clinică și obiectivele fiecărui pacient.
Ce tipuri de pacienți beneficiază cel mai mult de procedurile minim invazive de control al durerii?
În primul rând, beneficiază pacienții care au parcurs deja etapele uzuale de tratament — medicație antiinflamatoare, fizioterapie, kinetoterapie sau investigații repetate — fără să obțină un rezultat stabil și care continuă să aibă o durere ce le limitează semnificativ viața de zi cu zi. În această categorie intră persoanele cu dureri cronice de spate, nevralgii, dureri articulare sau neuropate.
Procedurile minim invazive pot fi o opțiune și pentru pacienții care au indicație chirurgicală, dar care, din cauza stării generale de sănătate sau a unor afecțiuni asociate, nu sunt candidați potriviți pentru o intervenție majoră. În anumite cazuri, ele pot contribui la controlul durerii și la menținerea mobilității, fără a înlocui însă chirurgia atunci când aceasta este necesară.
Un alt grup important este reprezentat de pacienții vârstnici sau de cei cu patologii complexe și comorbidități multiple, pentru care riscurile unei intervenții chirurgicale pot fi mai mari. În cazuri atent selectate, procedurile minim invazive pot oferi o soluție terapeutică adaptată, cu un impact mai redus asupra organismului și, de regulă, cu o perioadă de recuperare mai scurtă.
De asemenea, pacienții oncologici cu durere severă, dificil de controlat medicamentos, pot beneficia de tehnici precum blocurile neurolitice sau cordotomia. Aceste proceduri pot contribui la reducerea durerii și la îmbunătățirea confortului și a calității vieții.
În esență, cele mai bune rezultate apar atunci când sursa durerii poate fi identificată cu precizie, iar intervenția poate fi realizată țintit. Decizia este întotdeauna personalizată și ține cont de tipul durerii, istoricul medical, starea generală a pacientului și răspunsul la tratamentele anterioare.
Ați întâlnit pacienți care au ajuns la dumneavoastră după ani întregi de durere și consultații la mai multe specialități? Ne puteți împărtăși un caz care v-a rămas în minte și care ilustrează cât de mult poate schimba viața un diagnostic și un tratament corect?
Da, întâlnim frecvent astfel de situații. Mulți dintre pacienții care ajung la Centrul Integrat de Terapia Durerii NORD au în spate un parcurs de luni sau chiar ani, cu numeroase consultații, investigații și tratamente încercate, dar fără un rezultat stabil. De cele mai multe ori, durerea a fost abordată punctual, prin tratarea simptomelor, fără ca sursa ei reală să fie identificată cu precizie.
Ceea ce îmi rămâne în minte nu este neapărat un caz spectaculos, ci momentul în care, după o evaluare corectă și un plan de tratament adaptat, pacientul recâștigă lucruri aparent simple, dar esențiale: somnul, mobilitatea, independența și capacitatea de a-și relua activitățile de zi cu zi.
Astfel de rezultate ne arată cât de important este ca durerea persistentă să fie evaluată într-un cadru multidisciplinar, cun infrastructura medicala moderna și tratată în funcție de mecanismul și sursa ei, nu doar prin ameliorarea temporară a simptomelor. Atunci când diagnosticul este corect, iar tratamentul este bine ales, impactul asupra calității vieții poate fi semnificativ.
Ați participat recent la Congresul Internațional de Terapie Intervențională a Durerii. Care sunt cele mai importante noutăți prezentate acolo și ce credeți că va schimba practica medicală în următorii ani?
Cea de-a treia ediție a Congresului Internațional de Terapie Intervențională a Durerii a reunit peste 30 de speakeri și traineri din România și din străinătate, confirmând că evenimentul a devenit un reper regional și un cadru de învățare și schimb de experiență la cel mai înalt nivel.
Programul a adus în discuție atât teme consacrate, precum intervențiile spinale minim invazive, durerea neuropată sau blocurile neurolitice, cât și direcții noi, de la utilizarea inteligenței artificiale în durerea cervicală cronică până la crioablație, durerea oncologică pediatrică și durerea pelvină asociată endometriozei.
Toate aceste subiecte arată foarte clar evoluția domeniului către tratamente mai precise, mai bine țintite și adaptate fiecărui pacient. În același timp, cursul practic organizat la Spitalul NORD Pipera le-a oferit medicilor posibilitatea de a lucra direct cu tehnici ghidate ecografic și fluoroscopic.
Cred că, în următorii ani, personalizarea tratamentului, dezvoltarea procedurilor intervenționale și integrarea instrumentelor digitale vor schimba semnificativ practica medicală. Valoarea unui astfel de congres stă tocmai în faptul că aduce mai repede inovația în îngrijirea concretă a pacienților.
Se vorbește tot mai mult despre inteligența artificială în medicină. Cum credeți că va influența aceasta diagnosticul și tratamentul durerii cronice? Va schimba relația dintre medic și pacient sau va rămâne un instrument de sprijin?
Cred că inteligența artificială va avea un rol tot mai important în diagnosticul și personalizarea tratamentului durerii cronice, mai ales prin capacitatea de a analiza volume mari de date și de a identifica tipare relevante pentru fiecare pacient.
Poate fi foarte utilă și în monitorizarea evoluției după tratament, prin aplicații și jurnale digitale care urmăresc durerea, somnul sau mobilitatea și permit ajustarea mai rapidă a terapiei.
Totuși, relația medic-pacient rămâne esențială. Diagnosticul, deciziile terapeutice și discuțiile despre riscuri și beneficii necesită experiență clinică, empatie și înțelegerea contextului individual. Inteligența artificială va fi un instrument de sprijin, nu un înlocuitor al medicului.
Există proceduri sau tehnologii care se folosesc deja în marile centre internaționale și pe care sperați să le vedem cât mai curând și în România?
O parte dintre tehnologiile utilizate în marile centre internaționale sunt deja disponibile și în România. La Spitalul NORD Pipera avem acces la tehnologie medicală de ultimă generație, precum sala hibridă dotată cu angiograf cu braț robotizat, unică în România, și la echipamente imagistice ultraperformante, precum RMN-ul de 3 Tesla. Aceste tehnologii ne ajută să localizăm cu precizie sursa durerii, inclusiv în cazurile spinale sau neuropate complexe. Folosim, de asemenea, tehnici de neuromodulare și alte terapii inovatoare.
Direcția noastră este ca procedurile minim invazive autorizate în Europa să poată fi integrate cât mai rapid în practica medicală din România. Însă tehnologia, singură, nu este suficientă. Este nevoie de medici bine pregătiți, de standarde clare și de trasee corect definite pentru pacienți.
De aceea, componenta de formare a Centrului Integrat de Terapia Durerii NORD, acreditată de ESRA — Societatea Europeană de Anestezie Regională și Terapia Durerii — este la fel de importantă ca investiția în aparatură. Această acreditare confirmă existența unui cadru de instruire aliniat standardelor europene și contribuie la utilizarea corectă și sigură a tehnicilor intervenționale.
Ce mesaj le transmiteți celor care cred că „trebuie să învețe să trăiască cu durerea”, pentru că nu mai există nicio soluție pentru ei?
Mesajul meu este că a te obișnui cu durerea nu este o soluție, este doar o formă de renunțare care se instalează treptat, pe măsură ce viața se restrânge în jurul ei. Chiar și atunci când vindecarea completă nu mai este posibilă, mai ales în cazurile complexe sau oncologice, există aproape întotdeauna ceva de făcut pentru ameliorarea durerii și recâștigarea unei părți din calitatea vieții, fie că vorbim despre o procedură minim invazivă, o schimbare de abordare terapeutică sau o combinație de soluții conservatoare și intervenționale.
Așa că le-aș spune acestor pacienți un singur lucru: înainte să accepte că nu mai există nimic de făcut, merită o evaluare specializată, făcută de o echipă care privește cazul din mai multe unghiuri. De multe ori, diferența dintre „nu mai e nimic de făcut” și „iată o soluție pe care nu ai încercat-o încă” stă exact în acest tip de evaluare multidisciplinară.
De ce ați ales algeziologia, o specialitate încă puțin cunoscută în România? A existat un moment, un pacient sau o experiență care v-a făcut să vă dedicați terapiei durerii?
Am început specializarea în Terapia Durerii încă din timpul rezidențiatului, pentru că pregătirea de anestezist include și această zonă, mi-am dat seama destul de repede că, în alte țări, ea este tratată ca o specialitate dedicată, cu protocoale și proceduri bine standardizate, nu doar ca o ramură secundară a anesteziei. Am făcut mai multe cursuri și stagii în afara țării, inclusiv în Statele Unite, iar acolo am văzut cât de dezvoltat poate fi acest domeniu atunci când are ecosistemul potrivit în jurul lui.
Inițial visul meu era terapia intensivă, însă am realizat cât de important este să ajuți pacientul să iasă din cercul suferinței cronice, nu doar să îi tratezi episodic o urgență medicală. Genul acesta de muncă, în care poți schimba direct viața unui om care trăiește de ani de zile în durere și fără speranță, mi-a adus o motivație pe care nu am mai regăsit-o la fel de puternic în altă parte.
Urmărește-ne și pe:
Site – https://videomedicina.ro/\
Facebook – https://www.facebook.com/videomedicina
Instagram – https://www.instagram.com/videomedicina.ro/
@ Twitter – https://twitter.com/videomedicina
© europontis.com | videomedicina.ro
