videomedicina.ro Sănătatea pe înțelesul tuturor
Cancerul ovarian rămâne una dintre cele mai agresive forme de cancer ginecologic, cu o rată de supraviețuire redusă din cauza diagnosticării tardive. În România, potrivit datelor Globocan, în anul 2022 au fost înregistrate 1.788 de cazuri noi și 1.195 de decese cauzate de această boală. Mai mult de 70% dintre paciente sunt diagnosticate în stadii avansate (III-IV), când opțiunile terapeutice sunt limitate, iar prognosticul devine rezervat. Ramona Runcanu este una dintre româncele care la vârsta de 40 de ani a primit un diagnostic dur: cancer ovarian, o formă rară și care luptă cu boala. Ramona este membră activă a Asociației Oameni Buni și a fost invitată la conferința dedicată Zilei Mondiale a Cancerului Ovarian, organizată de revista Politici de Sănătate, sub auspiciile Comisiei pentru Sănătate din Senatul României, unde a povestit despre experiența sa. Pentru că vocea femeilor care au trecut prin boală și care aleg să nu tacă este, poate, cea mai puternică formă de speranță, Videomedicina.ro a realizat interviuri cu două doamne care luptă cu cancerul.
Ramona Runcanu suferea și de endometrioză atunci când a fost diagnosticată cu cancer ovarian, o formă rară – cancer cu celule clare. Conform datelor de specialitate, femeile care suferă de endometrioză au un risc crescut, de aproximativ 50%, să dezvolte acest tip de cancer.
Cum ați reacționat la momentul diagnosticării?
Sunt mama unei fetițe minunate, care acum are 7 ani și jumătate. Avea doar cinci ani când am fost diagnosticată. Mi-am dorit enorm să mai am un copil, însă viața a avut alt plan cu mine. Au trecut doi ani și jumătate de la vestea diagnosticului și îmi aduc aminte că a fost un moment care m-a „scuturat” bine, dar m-am mobilizat repede. Nu am considerat niciodată diagnosticul o condamnare la moarte și nu m-am întrebat niciodată „de ce?”. Cred că această întrebare nu ar trebui să stea pe buzele niciunui pacient oncologic. Nu mai contează. Important este ce faci mai departe, cum îți dirijezi energia spre vindecare. Am reușit să accept acest diagnostic, să-l integrez în mine, să mergem împreună și m-am redescoperit pe mine după acest diagnostic.
Ai avut cazuri de cancer în familie?
Nu, sunt prima din familia mea care a trecut printr-un astfel de diagnostic. Vreau să menționez că aparținătorii pentru mine sunt adevărați îngeri pe pământ. Ei suferă adesea mai mult decât pacientul oncologic, pentru că ei nu acceptă, nu pot controla nimic. Împreună, însă, am reușit să trecem peste toate.
Ați vorbit deschis cu fiica dvs despre ceea ce vi se întâmplă?
Da. Deși era mică, i-am explicat totul pe înțelesul ei că îmi va cădea părul, ce se va întâmpla cu mine, ca să fie acceptarea mai blândă și pentru ea. De asemenea, m-am gândit din prima clipă în care am primit diagnosticul că o voi testa genetic când va fi momentul potrivit. E important să fie informată și să aibă acces la toate testele care îi pot proteja sănătatea.
Cum a fost traseul dvs ca pacientă cu cancer ovarian prin sistemul medical?
A fost un traseu dificil. Nu am avut niciun simptom, poate doar o ușoară balonare, pe care am pus-o mai mult pe seama endometriozei. La trei luni după ce am pierdut o sarcină, la reluarea investigațiilor pentru obținerea unei noi sarcini, am descoperit tumora. Încăpățânarea mea de a face analize, faptul că mergeam la controale periodice, m-a ajutat să descopăr boala în stadiu incipient. Trebuie să mergem la medic, să credem în recomandările lui și să acceptăm ajutorul celor din jurul nostru. Informarea este extrem de importantă, atât în rândul pacienților, cât și al medicilor.
Cum a decurs operația și tratamentul dvs. ?
La trei săptămâni după diagnosticare, am fost operată într-un spital de stat din România. Operația a fost foarte lungă, a durat nouă ore. Protocolul spunea că la 6 săptămâni să începi tratamentul, după ce afli că este cancer, însă la mine a întârziat mai mult. Maximum în România este 8 săptămâni, la limita am început tratamentul și pentru că am așteptat rezultatele testelor genetice și ale examenului anatomopatologic care au durat. Am urmat 6 ședințe de chimioterapie. Acum nu mai iau niciun tratament, dar sunt sub monitorizare, merg la controale la fiecare trei luni din cauza vârstei și pentru că forma mea de cancer este rară și pentru care nu există studii.
Ramona este membră activă a Asociației Oameni Buni, o comunitate care oferă sprijin emoțional și îndrumare pacienților oncologici, de la diagnostic, pe tot parcursul tratamentului și chiar după, în procesul de reintegrare în societate.
Urmărește-ne și pe:
Site – https://videomedicina.ro
Facebook – https://www.facebook.com/videomedicina
Instagram – https://www.instagram.com/videomedicina.ro/
@ Twitter – https://twitter.com/videomedicina
Abonează-te la canalul de YouTube! Click pe 
© europontis.com | videomedicina.ro
