Cancerele feminine nu sunt doar o problemă medicală, ci și una socială, emoțională și educațională. De aceea, solidaritatea între paciente, familii, medici, autorități și societate devine cheia unei lupte care poate fi câștigată. Și da, în fața unui diagnostic greu, unele femei aleg să nu se izoleze, ci să lupte cu boala și să se implice activ în sprijinirea altor paciente, oferind empatie, informare și alinare. Iulia Dumitru este un astfel de exemplu. A fost diagnosticată cu cancer de col uterin, a aflat despre Asociația Oameni Buni și s-a oferit să găsească vești bune și să le ducă mai departe către femeile care au nevoie de ele. Prezentă la conferința dedicată Zilei Mondiale a Cancerului ovarian, organizată de revista Politici de Sănătate, sub auspiciile Comisiei pentru sănătate din Senatul României, Iulia Dumitru a declarat că ,,momentul diagnosticului vine cu o stare de confuzie, nu știi încotro să te îndrepți. Nu toată lumea știe că trebuie să ajungi la medicul oncolog și se pierde foarte mult timp, în loc să se găsească soluții”. Videomedicina.ro a cules două mărturii valoroase despre forța interioară, curajul de a transforma suferința în sprijin pentru alții și despre nevoia vitală de comunitate de la Iulia Dumitru și Ramona Runcanu, ambele membre ale Asociația Oameni Buni.
România continuă să înregistreze cea mai ridicată incidență și mortalitate prin cancer de col uterin între țările membre ale Uniunii Europene. Rata de incidență în România este de 32,6 cazuri la 100.000 de femei, de peste două ori și jumătate mai mare decât media Uniunii Europene de 11,7 cazuri. Rata de mortalitate este de 16,8 decese la 100.000 de femei, de trei ori mai mare decât media UE de 5,3 decese. Iulia Dumitru a aflat la vârsta de 37 de ani suferă de cancer de col uterin. Deși locuiește în București, a fost operată la Cluj, acolo unde a auzit despre Asociația Oameni Buni.
Cum ați ajuns să vă implicați în Asociația Oameni Buni?
Am simțit imediat că vreau să îmi aduc contribuția, având în vedere experiența pe care am avut-o și să-i ajut pe cei din jurul meu. Am aflat de proiectul (On)Cool Art – Body painting pe cicatrici oncologice al asociației și mi-am dorit foarte mult să fac parte din el pentru că dă speranțe celor care trec prin experiența cancerului. Așa i-am cunoscut pe cei din asociație și am descoperit ce înseamnă, cu adevărat, o comunitate de sprijin: oameni care au aceeași poveste ca tine și acolo poți găsi înțelegere și suport. Împreună cu Ramona Runcanu, colega mea, am deschis o filială a Asociației și în București. Chiar dacă mai există și alte organizații, noi am rezonat profund cu valorile acestei asociații.
Ce oferă concret Asociația Oameni Buni pacienților oncologici?
Avem foarte multe ateliere de art-terapie. Oferim sprijin emoțional și psihologic, prin:
- grupuri de suport coordonate de specialiști,
- îndrumare pe parcursul tratamentului și post-tratament,
- dar și sprijin concret pentru reintegrarea în societate.
Construim o casă, „Acasă la Oameni Buni”, un spațiu la Cluj, unde pacienții din alte orașe se vor putea caza și vor avea putea beneficia de toate condițiile, vor avea acces la suport psihologic, nutrițional și la un mediu cald, prietenos. De asemenea, organizăm tabere pentru pacienți, care adună zeci de persoane aflate în tratament sau în remisie. Sunt momente de conectare, vindecare și putere comună. Este cel mai bun sprijin pe care îl poți primi: să fii înconjurat de oameni care știu exact prin ce treci.”
Ați spus că momentul diagnosticului vine cu o stare de confuzie: de ce anume ar fi nevoie să devină totul mai clar și ușor?
Mi s-ar părea esențial ca toți medicii să te îndrume și să existe un ghid unitar la nivel național, astfel încât pacientele să știe unde trebuie să meargă.

Când ați fost diagnosticată cu cancer de col uterin știați de vaccinul împotriva virusului HPV?
Știam de existența vaccinului anti-HPV, însă, din păcate, nu știam că mă pot vaccina după o anumită vârstă, aveam senzația că este doar pentru preadolescenți. Mergeam însă regulat la controale și cu un an înainte de diagnostic, știam că sunt purtătoare de HPV, dar se pare că undeva a fost o eroare, fiindcă testul Babeș-Papanicolau pe care l-am făcut cu doar două luni înainte de apariția simptomelor ieșise bun. Nu indica nicio problemă. Ori nu s-a recoltat destul de adânc, pentru că tumora mea era în endocol, puțin mai sus de colul uterin, ori e posibil să fi fost o eroare de recoltare. Nu am de unde ști sigur, și probabil nu voi ști niciodată. Când am aflat, am decis să merg la Cluj, pentru că mi-a fost recomandat un medic acolo și am fost foarte mulțumită, totul a decurs bine
După ce ați fost diagnosticată, ați ales să vă vaccinați?
Da. După operație și după finalizarea radioterapiei, m-am vaccinat anti-HPV. Am ales să mă vaccinez, tocmai pentru că există riscul de-a contacta alte tulpini care pot provoca alte tipuri de cancer. Am făcut vaccinul la medicul de familie, după ce am obținut o trimitere. Procedura este simplă, sunt trei doze.
Susțin vaccinarea și încurajez pe toată lumea să se informeze din surse sigure. Nu impunem nimănui o decizie, dar cred că este crucial să știm că vaccinul există. Eu dacă aș fi fost vaccinată înainte, cel mai probabil nu aș fi ajuns să fac acest tip de cancer. E important să se știe că se poate preveni acest cancer.
Ce mesaj le-ai transmite părinților în legătură cu vaccinarea?
Nu am copii și, în urma intervenției, nu mai pot avea copii. Dar, bineînțeles că i-aș vaccina, dacă aș avea. Îi încurajez pe ceilalți s-o facă și am o mare satisfacție când prieteni sau cunoscuți aleg să-și vaccineze copiii după ce discutăm. Este mult mai eficient dacă vaccinul se face la vârsta recomandată, în preadolescență, dar poate fi administrat până la 45 de ani și femeilor și bărbaților. Este o formă de prevenție pe care nu ar trebui să o ignorăm.
Urmărește-ne și pe:
Site – https://videomedicina.ro
Facebook – https://www.facebook.com/videomedicina
Instagram – https://www.instagram.com/videomedicina.ro/
@ Twitter – https://twitter.com/videomedicina
Abonează-te la canalul de YouTube! Click pe
© europontis.com | videomedicina.ro